Hristos a Înviat! Hristos Voskrese! Nici n-am putea începe în alt chip un articol care, de altfel, se scrie oricum greu. Asta pentru că aseară, la Mănăstirea Gai, pe lângă bucuria Învierii, au fost și lacrimi, a fost și resemnare, dar au fost zâmbete. Zeci de ucraineni au participat la Slujba Învierii și la Liturghia Arhierească săvârșite de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. 

În timp ce știrile externe vorbeau despre bombardamente în Noaptea Învierii, în mijlocul nostru erau câteva zeci de refugiați ucraineni care au venit la Mănăstirea Gai pentru a lua Sfânta Lumină și, după pregătirea necesară, să se împărtășească.

A fost bucurie. Nu avea cum altfel, era Învierea! Noi, arădenii, bucuroși a le putea fi gazde într-un moment atât de important, ei bucuroși de îmbrățișarea dragostei primite. 

Au fost lacrimi. Pe lângă salutul pascal rostit de Preasfinția Sa în limba ucraineană, pe lângă ecteniile rostite de Părintele Arhid. Gheorghe-Iulian Lehaci pe înțelesul lor, a fost un moment la finalul Sfintei Liturghii care a atins sufletele într-un mod cu totul aparte. Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul le-a adresat un cuvânt în limba ucraineană, iar acest gest nu le-a mai putut ascunde lacrimile. Au fost de bucurie, de emoție, de recunoștință. Într-o țară străină, în Noaptea Învierii, un Ierarh le vorbea în limba lor. Într-un simplu exercițiu de imaginație, știm ce am fi simțit noi în locul lor, iar lacrimile le-au fost pe deplin înțelese.

PS Emilian Crișanul: „Deeni voscresinia daie nam sele ne zabute samotnih, hvoreh, ciujențiv, bidneh, postrașdaleh vid lehoii viine. Ia tut, u manasteri Gai(Arad), z-name vo moletvi, nașeme bratiame i sestrame vo Hresta, iz Ucraine. Ihnea liubov do nas i do Spasetelea Hresta i Țercve obednuie nas i tomuj svitlii Voscresinea i viednostii i liubove. Bute svitlom i merom oden dlea odnoho vo rozuminea, altruismii ta svobodi, iac zaclecav nas Hospodi naș Iisus Hrestos: ,,Liubete oden odnoho inșei. Iac ia vas poliubev, tac iac ia vas poliubev liubiti oden odnoho,, ( Ivana trenațiti: trețiti i ciotere 13:34) I Me  molemosia do Hresta, svitla svitu i osnove nașe voscresinea, șciob prosvitete nașii dumche, slova i reeci, șciob nasolodșuvatesea jeteam, simiou, driuzame, hromada i Țercvov”  

„Ziua Învierii ne dă putere să nu-i uităm pe cei singuri, bolnavi, străini, săraci și pe cei afectați de războaie și calamități.

Sunt aici, la Mănăstirea Gai (Arad), împreună cu noi în rugăciune, frații și surorile noastre întru Hristos, din Ucraina. Dragostea lor și a noastră față de Mântuitorul Hristos și de Biserică ne unește în aceeași lumină a Învierii și comuniune a iubirii. Să fim lumină și pace unii pentru alții, în înțelegere, altruism și libertate, așa după cum ne-a îndemnat Domnul nostru Iisus Hristos: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13,34).

Îl rugăm pe Domnul Hristos, Lumina lumii și temelia învierii noastre, să ne lumineze gândurile, cuvintele și faptele pentru a ne bucura de viață, familie, prieteni, comunitate și Biserică”, a spus Preasfinția Sa. 

Au fost și zâmbete. Aceiași ochii pe care i-am văzut plângând, i-am văzut, câteva clipe mai târziu, luminoși și zâmbitori. Asta pentru că, prin purtarea de grijă a Preasfinției Sale și a Maicilor de la Mănăstirea Gai, a urmat o masă a bucuriei. Au ciocnit ouă roșii cu Preasfințitul Părinte Emilian, au stat la agapă, iar clipele acelea au biruit și cel mai crunt război lumesc. 

Aseară, la Mănăstirea Gai din Arad s-a adus Sfânta Lumină, s-a vorbit despre Lumină și a fost Lumină. 

HRISTOS A ÎNVIAT!

HRISTOS VOSKRESE!

Sursa: glasulcetatii.ro