Religia în Franţa şi parlamentarii ghilotinei
Asistăm astăzi la o recrudescență a Evului Mediu, sprijinit de evul media, în care barbaria egalitaristă, lipsa de valori umane, mentalitatea de turmă, dictatura minorității, violența împotriva credinței și religiei sunt armele vizibile.
Parlamentarii Partidului Socialist și reprezentanții marilor religii ale Franței s-au întâlnit la Adunarea Națională Franceză pentru a dicuta despre principiile familiei și despre recenta propunere a socialiștilor de aprobare a căsătoriei homosexualilor. Această inițiativă a stârnit o dezbatere cu accente ascuțite și grave în societatea franceză, unde oricum religiile sunt exilate în domeniul privat încă de la începutul secolului trecut.
Totuși francezul de rând începe să înțeleagă deriva morală uriașă a societății franceze, problemele migrației în țară, criza economică tot mai profundă în rândul claselor de bază etc. Cu toate acestea, parlamentarii francezi stăruie în aprobarea unei legi care dinamitează baza morală a legislației și o transformă într-un haos al bunului plac, guvernat de patimi și de profit.
Problemele societății franceze nu vor întârzia să apară și deja au apărut. Să ne amintim doar de revoltele tinerilor rebeli din suburbiile marilor urbe, de faptul că în Franța exsită mai mulți musulmani declarați decât creștini de orice fel, de infracționalitatea mult peste media europeană, de traficul cu arme și droguri înfloritor.
În Parlament s-au aflat simbolic, pentru prima oară față în față, liderii religioși din Franța și parlamentarii socialiști de la putere.
Au participat ca reprezentanți ai religiilor: Cardinalul André Vingt-Trois de Paris, Mitropolitul Iosif (reprezentantul Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța), Pastorul Claude Baty (președintele Federației Protestante a Franței), Marele Rabin al Franței Gilles Bernheim, Președintele Consiliului Cultului Musulman Mohammed Moussaoui etc.
Dincolo de protocolul, diplomația și decența necesare unei asemenea întâlniri de vârf, premisele unui asemenea dialog trebuie să fie respectul pentru opinia celuilalt, deschiderea în gândire și atitudine, valorizarea principiilor legale și morale ale umanității.
În locul acestora, reprezentanții religiilor au primit un tratament de o adversitate fără precedent, cu învinuiri, culpabilizare și agresivitate lingvistică remarcabile. Încurajați de faptul că se află la putere, parlamentarii socialiști au devenit inchizitoriali și amenințători la adresa liderilor religioși.
Astfel – remarcă cotidianul Le Figaro citat de portalul famillechretienne.fr – deputatul Alain Tourret (radical de dreapta) pentru a nu cita decât unul dintre ei, a spus: „Sunteți oameni de lobbi. V-ați înșelat practic de fiecare dată asupra subiectelor societății. Egalitatea, nu o admiteți. Fractura dintre voi, cei cinci ai religiilor cărții, și societate este totală. Vă lansați trupele, vă lansați episcopii la luptă, vă lansați catolicii!”.
Agresiunea fără argumente, violența de limbaj sprijinită de puterea politică, aberațiile principiale ridicate la nivel de țel principal, ura sălbatică pe tot ce înseamnă tradiție, credință, religie, valoare familială, istorie, toate acestea ne fac să ne aducem aminte de gloria însângerată a ghilotinelor și de crimele monstruoase ale iluminiștilor care au ucis istoria Franței.
Asistăm astăzi la o recrudescență a Evului Mediu, sprijinit de evul media, în care barbaria egalitaristă, lipsa de valori umane, mentalitatea de turmă, dictatura minorității, violența împotriva credinței și religiei sunt armele vizibile. Venerabilitatea culturii și civilizației franceze se datorează în primul rând credinței creștine și istoriei Bisericii, iar eradicarea religiei nu numai din viața publică, ci chiar din viața privată a omului - prin instituirea unor legi care paralizează moralitatea personală și publică deopotrivă – este o dictatură a secularismului împotriva libertății omului de a crede în Dumnezeu.
Într-un asemenea reziduu social de civilizație umană, binele, frumosul și moralitatea - realități de origine și esență teologică sunt ucise în piața publică, devenită loc de execuție a unui neam.