Dura Europos a fost întemeiat în anul 330 î. Hr.de către Seleucizi (urmașii lui Alexandru cel Mare) la întretăierea rutelor comerciale dinspre est-vest și nord-sud de-a lungul râului Eufrat. Orașul făcea parte dintr-o rețea de colonii militare care trebuia să asigure controlul seleucizilor asupra Eufratului mijlociu. Orasul a fost reconstruit în perioada elenistică (secolul II î. Hr.). Din această perioadă, orașul devine cosmopolit. S-au găsit inscripții în multe limbi, iar clădirile religioase ale cultelor păgâne stau alături de cele crestine și iudaice. Mai târziu, Dura Europos devine frontiera a Imperiului Parților și este cucerit de romani în anul 165 d. Hr. In anul 200 d. Hr. s-au construit aici o biserică creștină și o sinagogă, alături de templul păgân al zeilor Bel și Adonis. Orașul a fost abandonat după anii 256-257 și odată cu trecerea timpului a fost acoperit cu nisip. La 30 martie 1920 trupele britanice conduse de capitanul Murphy (în timpul rebeliunii arabe) a descoperit o serie de fresce. Din acel moment au început săpăturile arheologice care au scos la iveală importante vestigii: arme și scuturi romane, sinagoga iudaică, templul păgân al lui Bel și Adonis, biserica creștină, armuri și scuturi pictate.