[node:imagine/imagine-dragos-paslaru cck=field_imagine;]

Unul dintre cei mai importanți actori pe care i-au avut scena și filmul românesc a schimbat la începutul anilor ‘90 costumele fastuoase de la teatru pe umila haină monahală. Numele său pe când se afla în lume era Dragoș Pâslaru. Astăzi este părintele Valerian.

Dragoș Pâslaru trăiește de ani de zile restras, în post și rugăciune, într-un schit de pe Muntele Căpățânii (varianta românească a Muntelui Golgota) de pe lângă Mânăstirea Frăsinei, care ține de Arhiepiscopia Râmnicului. Mânăstirea Frăsinei, Athosul din România, este cunoscută drept cea mai strictă. Viața monahală se desfășoară după regulile stricte de la Muntele Athos. În mânăstire nu au voie să intre femei și nu se gătește niciodată mâncare cu carne. Sfântul Calinic de la Cernica, întemeietorul mânăstirii, a așezat la aproximativ 2 kilometri de mânăstire o piatră de legământ pe care sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru femeile care vor păstra acest legământ, cât și blesteme, pentru cele ce vor încălca hotărârea sfântului. „Acest sfânt lăcaș s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinți monahi și fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem și toate nenorocirile să vie asupra lor, precum sărăcia, gârbăvia și tot felul de pedepse, și iarăși, cele ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867".

Legământul Sfântului Calinic se respectă până în zilele noastre cu maximă strictețe. În zonă circulă tot soiul de legende legate de nenorocirile care s-au abătut asupra celor care au încălcat porunca sfântului. Cea mai cunoscută este povestea unei tinerei păstorițe care, pe când își păștea oile, din greșeală, a trecut hotarul mânăstirii și s-a îmbolnăvit de epilepsie. Povestea are totuși un final fericit, pentru că Sfântul Calinic i-a ascultat rugăciunile și a tămăduit-o.

Unul dintre cei mai virulenți intelectuali anticomuniști

În acest loc și-a găsit „vocația" Dragoș Pâslaru. Povestea transformării sale spirituale este pe cât de spectaculoasă, pe atât de dramatică. Actorul era în 1990 unul dintre cei mai virulenți intelectuali anticomuniști. A fost una dintre vocile cele mai sonore ale Pieței Universității, participând la mitingul-maraton de acolo și la toate conferințele și adunările Alianței Civice. Singura televiziune care exista la vremea aceea, TVR, numită retoric „televiziunea română liberă", era, de fapt, vocea puterii. Dragoș Pâslaru, ca, de altfel, toate personalitățile care participau pe atunci la mitingurile din Piața Universității, era în mod sistematic demonizat la televizor. Profitând de lipsa de informare a telespectatorilor, s-a spus că actorul Dragoș Pâslaru este legionar, arătându-se chiar fotografii cu el în uniforma Gărzii de Fier. Numai că imaginile cu pricina erau din filmul „Drumeț în calea lupilor", în care actorul îl interpretase pe Horia Sima. Omul Dragoș Pâslaru a fost „lipit" de personajul pe care îl jucase.

Băgat în comă de mineri

Veniți pe 13 iunie 1990 la București pentru a „planta panseluțe" în Piața Universității, minerii l-au recunoscut pe Dragoș Pâslaru și l-au bătut cu bestialitate. Actorul a fost dus în comă la spital, aflându-se vreme de câteva zile între viață și moarte. La puțină vreme după se s-a refăcut, el a decis să părăsească lumea și să îmbrace haina monahală. La Mânăstirea Frăsinei a devenit ucenicul unuia dintre cei mai „dăruiți" duhovnici pe care i-a avut Biserica noastră, părintele Ghelasie. Printre „ascultările" pe care le-a avut (sarcina pe care o primește un călugăr se numește în limbaj mânăstiresc „ascultare", aceasta fiind, alături de sărăcie și castitate, unul dintre voturile monahale) s-au numărat cele de îngrijitor de vite, de ajutor la bu-că-tărie și apoi una mai intelectuală, de șef al cancelariei mânăstirii. Chemat să depună mărturie în dosarul mineriadelor, monahul a refuzat să îi incrimineze pe cei care l-au maltratat, spunând că a iertat tot.

Roluri premonitorii: Alioșa Karamazov și Culi Ursache

Având o figură de o stranietate neobișnuită, el putea acoperi partituri de mare profunzime, reușindu-i foarte bine și personajele negative și cele pozitive. Pe scena Teatrului Nottara, el a jucat într-o serie de spectacole, colaborând foarte bine, printre alții, cu regizorul Dan Micu. În direcția de scenă a acestuia el a interpretat Orlando în „Cum vă place" și mai ales Alioșa Karamazov în „Karamazovii", rol ce-i prevestea parcă viitoarea cale monahală. Un alt personaj al său care își găsește pacea sufletească ca pustnic, în creierii munților, a fost Culi Ursache din filmul „Ochi de urs", în regia lui Stere Gulea. Alte roluri importante în film au fost cel al tânărului singuratic din „Secvențe" de Alexandru Tatos și Horia Sima în „Drumeț în calea lupilor", regia Constantin Vaeni.

Referindu-se la rolul Alioșa Karamazov, actorul Dragoș Pâslaru scria în 1982 în numărul 3 al revistei Teatru: "Tăcerea, veșnica tăcere a lui Alioșa semnifică uimitoarea lui capacitate de a înțelege și, în aceeași clipă, de a ierta orice fărădelege. Neputința lui Alioșa de a interveni în desfășurarea evenimentelor nu vine din nepricepere ci, dimpotrivă, dintr-o prea adâncă cunoaștere a oamenilor, de unde reacția care conduce la replica lui fundamentală: «Părinte, mi-e frică!» Când am descoperit acest lucru, rolul era pe jumătate rezolvat." (GABRIELA LUPU)