călugăr

Protosinghelul Vichentie Mălău nu judeca pe nimeni, ci se ruga şi plângea

Odată, a venit la el un călugăr şi i-a zis:  – Părinte stareţ, am văzut pe cineva mâncând de dulce în zi de post.  – Nu judeca! Nu judeca, frate!, i-a răspuns bătrânul. Poate i-a luat Dumnezeu mintea, de aceea a mâncat!

Învăţăturile Protosinghelului Vichentie Mălău pentru fiii săi duhovniceşti

Toate ale călugărului sunt sfinte, căci călugărul este afierosit lui Dumnezeu. De aceea, lucrul său să fie făcut cu binecuvântare; cuvântul lui, înţelept şi dres cu sare; rugăciunea lui, curată ca ceara şi fierbinte ca focul; chilia lui, simplă ca o peşteră, dar sfântă ca o biserică.

Protosinghelul Vichentie Mălău, povăţuit în Sfântul Munte pe calea mântuirii

„Să te rogi neîncetat cu lacrimi, rostind rugăciunea lui Iisus; să mănânci o dată în fiecare zi, să priveghezi mereu şi să faci ziua şi noaptea închinăciuni şi metanii. Tot ce faci să fie cu poruncă şi binecuvântare; Sfânta Liturghie şi cele şapte laude să nu-ţi rămână niciodată, iar de păcatele trupeşti, de zavistie şi de iubirea de argint să fugi până la moarte.”

Protosinghelul Vichentie Mălău intra cel dintâi în biserică şi ieşea cel mai de pe urmă

„De ce suni clopotul aşa de dimineaţă, preacuvioase?”, îl întrebau unii. „Ca să se scoale părinţii şi fraţii la rugăciune din timp, să-şi facă pravila şi canonul călugăresc.” După ce suna clopotul, bătea în uşa ucenicului, zicând: „Scoală, frate Gheorghe, la rugăciune! Hai, dragul tatei, să lăudăm pe Domnul. Iată, păsările cântă afară şi ne fac de râs!”.

„Scoală-te mai repede, altfel îţi vor omorî soţul!”

Deschizând ochii, ea a văzut în faţa sa un călugăr. Crezând că imaginaţia îi joacă feste, s-a culcat; însă a fost iarăşi trezită de acelaşi monah, şi iarăşi a adormit.

Viața Sfântului Cuvios Nicanor

Într-o noapte, pe când Sfântul se ruga și priveghea, o voce dumnezeiască i-a spus: „Mergi în muntele Kalistratos, pentru a duce luptele cele înalte.”

Protosinghelul Vichentie Mălău, neobosit în cinstirea Sfinţilor Părinţi

După Utrenie, părintele Vichentie se oprea în mijlocul bisericii şi întreba: „Ce sfânt avem astăzi? Aţi citit viaţa sfântului de astăzi? Uite, aşa posteau şi se rugau sfinţii de demult, uite, aşa răbdau mucenicii! Iar noi, părinţilor, mâncăm şi dormim!”

Protosinghelul Vichentie Mălău – stareţul nevoitor, mereu senin și milostiv

De vedea vreun părinte sau frate trist şi abătut, îndată îl întreba cu blândeţe: „De ce eşti supărat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?”. Apoi lăsa slujba, chema pe frate la chilia lui şi îi dădea un cuvânt de mângâiere, o carte bună, bani pentru haine, ceva de mâncare sau din darurile aduse de la biserică, apoi îl libera cu pace. Însă vin nu dădea nimănui la chilie, ca să nu-l ducă în ispită.

Prietenia este un lucru sfânt

Prietenia este ceva din realitatea Raiului adus aici, pe pământ.

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk)

În 1383, preotul Bogoliub, care trăia aproape și slujea în paraclis, a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana Maicii Domnului în două bucăți pe care le-au aruncat. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana și, în final, a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură.

Pagini