călugăr

Sfaturile Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului pentru ucenicul său, Sfântul Paisie de la Neamţ

În acea vreme, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a venit în Sfântul Munte marele stareţ Vasile de la Poiana Mărului şi a zăbovit câteva zile la chilia fericitului Platon. Iar la rugămintea lui, stareţul Vasile l-a călugărit pe Platon, punându-i numele de Paisie. Apoi, bătrânul l-a sfătuit pe ucenicul său să lase nevoinţa pustnicească şi să-şi aleagă calea împărătească, zicând: „Toată viaţa monahicească se împarte în trei părţi: întâi viaţa de obşte; al doilea petrecerea în doi sau în trei, numită şi calea împărătească sau de mijloc, având toate în comun; al treilea este nevoinţa de unul singur în pustie, potrivită numai bărbaţilor sfinţi şi desăvârşiţi”.

Monahul Mina Diaconescu – prieten iubit al lui Dumnezeu, al oamenilor și al păsărilor cerului

Era nelipsit ziua şi noaptea de la strană şi împlinea cu sfinţenie datoriile călugăreşti. În timpul liber făcea ascultare la moara mănăstirii în tăcere şi rugăciune. Obişnuia încă părintele Mina să dea de mâncare la păsările cerului. Unele mâncau chiar din mâinile lui. La moartea sa, timp de câteva săptămâni, păsările din pădure se adunau pe cerdacul chiliei şi ciripeau cu tristeţe. De aici zburau în stol la mormântul bătrânului şi iarăşi ciripeau. Apoi se odihneau pe braţele crucii şi se întorceau în pădure.

Călugărul mutat de Dumnezeu în tărâmul celor vii

Şi după ce l-au înmormântat în mormântul părinţilor, după o zi, a mai murit unul dintre părinţi şi deschizând mormântul, ca să-l îngroape şi pe el, nu au mai găsit trupul fratelui înmormântat cu o zi mai înainte, fiind el mutat de Dumnezeu în tărâmul celor vii.

O minune cu trei anahoreţi

Aşadar, se gândea să se întoarcă la chilie şi să aducă o cădelniţă şi astfel să intre la sfinţii părinţi aceia. Şi însemnând locul cu toată acrivia şi punând pietre, a ajuns la chilie şi, luând cădelniţa şi pe Cosma, plecă. 

De ce monahul primeşte un alt nume la tundere?

Ieşirea din lumea veche este o imagine a morţii. Cel ce s-a născut unei vieţi noi primeşte un nume nou. 

Un motiv întemeiat pentru care putem alege lepădarea de lume

Cel ce s-a leapădat însă de lume din dragoste de Dumnezeu, dobândește zelul cel bun încă de la început și, chiar în materie căzând, cu cât înaintează, tot mai mult crește vâlvătaia focului.

Scara urcușului Dumnezeiesc în iconografie

Scara Sfântului Ioan Scărarul exprimă concepția ortodoxă despre desăvârșirea duhovnicească. Theosis, mântuirea, nu este ceva la care se ajunge dintr-o dată, printr-un mare salt - ci vine după un proces îndelung și arzător de nevoință duhovnicească.

Amintiri ale Arhimandritului Gherontie Ghenoiu despre înaintașii săi cu viață sfântă

Pentru că nu intră femei în Mănăstirea Frăsinei, călugării au un mare folos duhovnicesc, căci sunt scutiţi de multe primejdii şi ispite ale desfrânării. Alt folos mare este liniştea duhovnicească ce domneşte în mănăstire, înstrăinarea de lume şi cugetarea la cele dumnezeieşti.

„Sfinţia ta, care ai postit atât de mult şi te-ai nevoit atât, abia te-ai mântuit?”

„Când m-am dus stareţ la Tarcău, am găsit acolo doi fraţi care căzuseră în unele păcate. Unul dintre ei a venit la mine şi s-a spovedit, dar celălalt nu. Noaptea am avut un vis: se făcea că eram lângă o fântână plină cu apă curată şi doi băieţi murdari pe obraji şi pe haine se jucau împrejurul acelei fântâni. Privind la ei, văd că unul dintre dânşii a căzut în fântână. Eu l-am apucat repede şi l-am scos. După ce l-am scos din apă, am văzut că acesta era foarte curat, iar celălalt se învârtea murdar împrejurul fântânii.”

Ansamblul clădirilor Marii Lavre

Complexul mănăstiresc al Marii Lavre se înalţă la poalele Sfântului Munte Athos, în partea de sud-est a acestuia. Aşezământul este situat aproape de mare, la 40 de metri deasupra nivelului mării.

Pagini