Aula Magna „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi a fost arhiplină marţi seară la cea de a treia conferinţă din Postul Sfintelor Paşti organizată de ASCOR - filiala Iaşi. Invitata serii a fost monahia Siluana Vlad, coordonatoarea Centrului de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Iaşi, care le-a vorbit tinerilor prezenţi despre puterea şi binefacerile iertării. Conferinţa a fost deschisă de Ionela Petrescu, coordonatoarea subdepartamentului Comunicare din cadrul ASCOR Iaşi, care a făcut o scurtă introducere a temei propuse, subliniind faptul că „bucuria Învierii aduce cu ea bucuria iertării, vindecând orice întristare şi orice vrajbă din inimile noastre“.

Monahia Siluana Vlad şi-a început prelegerea pornind de la întrebarea „Ce importanţă are Învierea Domnului pentru mine?“ şi subliniind faptul că „Învierea Domnului Hristos ne dă posibilitatea să înviem şi noi în ziua cea mare a învierii de obşte, iar acest lucru schimbă perspectiva vieţii noastre. Nu mai trăiesc oricum, ci trăiesc pregătindu-mă pentru acea zi. Noi toţi vom învia, indiferent de starea noastră sufletească, iar ceea ce ne face pe noi să participăm la bucuria Învierii este harul lui Dumnezeu, pe care ni-l dă pentru a ne îndumnezei. Sufletul omului care nu e în legătură cu Dumnezeu e mort. Învierea ne aduce harul lui Dumnezeu, dar pentru a ne bucura de harul Învierii, trebuie ca noi să-i iertăm pe cei care ne-au greşit“.

„Pătimirea noastră trebuie să o transformăm în compătimirea celor care ne-au greşit“

În cuvântul adresat tinerilor ascoreni, monahia Siluana Vlad a arătat că „răul vine din inima noastră. Iertarea pe care ne-o dă Dumnezeu, din preaplinul Lui de iubire, este desăvârşită, dar de multe ori noi nu o putem primi, întrucât inima noastră este plină de ţinerea de minte a răului. Iertarea reprezintă golirea inimii de rădăcina din care vine răul. Iar când golim inima de cele ale noastre, ea se umple de harul lui Dumnezeu. Adâncul acela în care noi ţinem minte răul este de fapt locul lui Dumnezeu. Degeaba Îl chemăm pe Dumnezeu, degeaba ne rugăm şi ne împărtăşim, dacă nu golim vasul inimii de cele rele. Iertarea este golirea inimii în braţele lui Dumnezeu. Inima este sfâşiată când ne despărţim de răutate, întrucât ea ne-a slujit şi am îndrăgit-o şi de cele mai multe ori noi nu dăm jos răutatea din viaţa noastră, ci povestim cât de răi sunt oamenii din viaţa noastră. Avem această nevoie de a fugi de răutatea noastră pentru că ruperea ei ne doare, atât din cauza ruşinii, cât şi din cauză că ne lasă dezarmaţi. Trebuie însă să ştim că, iertând toată durerea care ni s-a produs nouă, se va naşte în noi o bunătate care va fi răspândită de Dumnezeu în toate locurile unde noi am făcut rău. Totodată, pătimirea noastră trebuie să o transformăm în compătimirea şi acceptarea neputinţei celor care ne-au greşit“.

În încheierea prelegerii, maica Siluana Vlad a adăugat că „iertarea este o mişcare de durere a sufletului pe care i-o dau lui Dumnezeu şi este o mişcare de dezlegare a celui care mi-a greşit de durerea pe care o simt“.