Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a vizitat, ieri, un număr de şase biserici din zona Târgu Neamţ, săvârşind Sfânta Liturghie, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, în Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“ din cartierul Ţuţuieni, Târgu Neamţ.

Alături de preoţi de la bisericile din zonă şi de părintele paroh Stelian Cramba, din soborul de slujitori au mai făcut parte stareţul Mănăstirii Neamţ, arhim. Benedict Sauciuc, directorul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, pr. prof. Ioan Mihoc, protopopul Protopopiatului Târgu Neamţ, pr. Ioan Dogariu, şi pr. lect. dr. Mihai Vizitiu, fost consilier al Sectorului Învăţământ al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi fost director al Seminarului de la Neamţ. Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai corului Catedralei mitropolitane din Iaşi şi ai corului parohiei „Sf. Ierarh Nicolae“.

De la primele ore ale dimineţii, sute de oameni s-au adunat în biserica de la poalele Cetăţii Neamţului pentru a lua parte la acest eveniment deosebit din viaţa comunităţii lor, spunând că este pentru prima oară în istoria bisericii din Ţuţuieni când Sfânta Liturghie este oficiată de un mitropolit. „Sunt mândru că oraşul Târgu Neamţ este din nou vizitat de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi ne bucurăm că am avut parte de o vreme atât de frumoasă. Poate şi datorită rugăciunilor înălţate în bisericile, mănăstirile şi schiturile din  zona noastră, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o zi atât de frumoasă, într-un moment atât de important pentru credincioşii de aici“, a spus primarul oraşului Târgu Neamţ, Decebal Arnăutu.

În cuvântul de întâmpinare adresat IPS Teofan, părintele protopop Ioan Dogariu a subliniat, la rândul său, bucuria credincioşilor din Târgu Neamţ de a-l avea în mijlocul lor pe Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. „Vă mulţumim pentru prezenţa Înalt Preasfinţiei Voastre, în această binecuvântată zi, într-o perioadă foarte importantă pentru noi, în care ne pregătim pentru un urcuş spiritual şi o primenire lăuntrică, în aşteptarea celei mai mari bucurii pe care o avem, Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vă aflaţi într-o biserică ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae, de la poalele Cetăţii Neamţului, o biserică cu credincioşi deosebiţi, în frunte cu un preot vrednic, harnic în cele duhovniceşti şi priceput în cele gospodăreşti. Vă mulţumim din tot sufletul pentru faptul că ne-aţi făcut bucuria să se săvârşească în această biserică Sfânta Liturghie arhierească“, a spus pr. protopop Ioan Dogariu.

Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, ultimul moment din istoria umanităţii

După oficierea Sfintei Liturghii, Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat credincioşilor un cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi este închinată „ultimului moment din istoria umanităţii, dar primul al adevăratei veşnicii în împărăţia lui Dumnezeu“. „După crearea universului şi a omului, după răscumpărarea lumii prin moartea şi învierea Domnului Iisus Hristos, momentul înfricoşătoarei judecăţi este cel mai important. Când se va împlini aceasta, cum, unde, de către cine şi în ce mod, iată întrebări la care, în mod special, în această zi, se cuvine să ne gândim. Când? Dumnezeiasca Scriptură nu ne răspunde. Doar Dumnezeu Tatăl cunoaşte această clipă, care va veni, mai devreme sau mai târziu, după a Sa singură voinţă şi ştiinţă. Cum se va desfăşura această judecată a umanităţii? Ne spune Dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, va reveni a doua oară pe pământ. De data aceasta cu slavă şi cu putere multă, va aduna toate fiinţele umane, de la Adam şi până la acel moment, în valea lui Iosafat, în valea acestei lumi. Cine va judeca lumea? Scriptura ne răspunde ca Iisus Hristos va judeca lumea, căci dreapta judecată Tatăl a dat-o Fiului. Cei doisprezece apostoli şi, după spusele unui alt sfânt părinte, cei mai sfinţi oameni din istoria umanităţii ne vor fi, de asemenea, judecători. Evanghelia care s-a citit astăzi (ieri - n.r.) ne înfăţişează acest moment şi ne îndeamnă să ne gândim la faptul că viaţa pământeană are o anumită limită şi că un om este judecat şi după urmările faptelor lui. Astăzi eşti sănătos, dar mâine eşti pe patul spitalului, astăzi poate ai multe reuşite în viaţă, dar mâine nu se ştie ce se întâmplă. De aceea, cu o săptămână înainte de sfântul post al Paştilor, Biserica ne cheamă  pe toţi, pe cei mari şi cei mici, pe cei tineri şi pe cei bătrâni, să luăm aminte la marele moment al judecăţii lumii. Iar la această judecată, Hristos ne va întreba: «M-ai hrănit, M-ai îmbrăcat, M-ai găzduit în timpul vieţii tale?». Pentru că tot Mântuitorul ne spune aşa: «Dacă aţi făcut celor mai mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut. Iar dacă nu aţi făcut ceva celor mai mici dintre voi, nici Mie nu mi-aţi făcut». Să fim conştienţi de păcatele pe care le-am săvârşit, de greşelile pe care le-am făcut şi să ne străduim să iubim pe toţi şi pe toate, pe cei care ne iubesc şi pe cei care ne urăsc, fără limită şi necondiţionat. Este o condiţie fără de care nu putem avea loc de-a dreapta Judecătorului, în ziua de Dumnezeu dată“, a subliniat Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan.

În timpul slujbei Sfintei Liturghii, IPS Teofan l-a hirotonit întru preot pe diaconul Cristian Oţel, pe seama parohiei Brădiceşti cu hramul „Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul“, din localitatea Dolheşti, Protopopiatul Iaşi 2.

O biserică ridicată de ardeleni

Despre Biserica „Sf. Ierarh Nicolae“, aşezată la poalele Culmii Pleşului, deasupra căreia străjuieşte Cetatea Neamţului, părintele paroh Stelian Cramba spune că a fost ridicată de ardelenii care au trecut munţii în Moldova, fugind din faţa uniaţiei promovată de Imperiul Habsburgic şi găsind în preajma Cetăţii Neamţului un loc prielnic, unde s-au aşezat cu familiile, cu copii şi turmele lor, găsindu-şi liniştea sufletească şi pacea duhovnicească. „Pe străbunii credincioşilor noştri eu îi numesc martiri, pentru că au plecat din Ardeal din faţa presiunilor uniaţiei şi a tunurilor generalului Bukow, care a dărâmat sute de biserici şi mănăstiri de acolo. Iar când au sosit în aceste locuri ţuţuienii, pentru că aşa se numeau, după portul pe care îl aveau, primul lor gând a fost acela de a ridica o biserică. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1835, când au ridicat o biserică din lemn, cu ajutorul primit de la Mănăstirea Neamţ“, a spus părintele paroh Stelian Cramba.

Astăzi, „Ţuţuienii“ reprezintă o mahala a oraşului Târgu Neamţ, situată în partea de vest a localităţii, între râul Neamţ (Ozana) şi poala Culmii Pleşului (dealul Neamţ). Odinioară, reprezenta o zonă nelocuită - prundul Ozanei, unde s-au aşezat păstorii români din Transilvania, de prin părţile Bârsei, Năsăudului, din Breţcu, Siliştea-Sibiului sau alte zone. Arhivele statului din Piatra Neamţ atestă că, în perioada anilor 1813-1820, s-au aşezat la Târgu Neamţ încă 14 familii de ţuţuieni (oieri, cu portul lor specific), însumând circa 56 de suflete şi conturând, prin aşezarea lor, „mahalaua Ţuţuieni“. Pe lângă rasele bune de animale, ţuţuienii au adus şi unele îndeletniciri care au fost însuşite de populaţia autohtonă: roata de tors, cu un randament mult mai bun decât furca pusă la brâu, prelucrarea lânii în produse superioare calitativ celor locale sau teascul de făcut oloi. Ţuţuienii erau oameni gospodari, aveau case frumoase, trainice, cu acoperişul larg, sprijinit pe coloane, ce acoperea un cerdac mare, frumos ornamentat. Fiind buni creştini, frecventau Biserica domnească „Sfântul Dumitru“, care le era mai aproape, dar pentru că biserica era mică pentru numărul credincioşilor din zonă, un grup de gospodari, în frunte cu Dumitru Jitiu, Thoma Possa şi Ioan Pricop, s-a adresat Mănăstirii Neamţ, pe moşia căreia era oraşul Târgu Neamţ. Arhimandritul Neonil, stareţul mănăstirii, le oferă ajutorul cu bucurie, dându-le pentru construcţia bisericii şi amenajarea cimitirului circa o jumătate de hectar de teren, de la poalele Culmii Pleşu. Odată ridicată de ţuţuieni, biserica din lemn s-a împodobit apoi cu icoane, veşminte, odoare şi înzestrată cu cărţile necesare slujbelor de către acelaşi stareţ Neonil, cunoscut în acele vremuri pentru bogata lui activitate tipografică.  

„Odată cu trecerea timpului, cu toate că biserica a fost bine întreţinută şi reparată ori de câte ori a fost cazul, a început să şubrezească, dar a devenit şi neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioşi care o frecventau. Astfel, la 4 aprilie 1882, s-a pus piatra de temelie a bisericii în care s-a săvâ rşit astăzi Sfânta Liturghie şi mulţumim din tot sufletul Înalt Preasfinţitului Mitropolit Teofan pentru dragostea de a fi rugător, în această zi, împreună cu noi“, a spus părintele paroh Stelian Cramba.