Ca în fiecare an, de marea sărbătoare a Bisericii, Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, moment în care a luat ființă în mod văzut Sfânta Biserică, credincioșii ieșeni au participat la Sfânta Liturghie de la Catedrala Mitropolitană din Iași. Slujbele săvârșite cu acest prilej au fost oficiate de IPS Părinte Mitropolit Teofan, dimpreună cu soborul părinților slujitori ai sfântului lăcaș mitropolitan. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corurile „Chivotul” și „Sanctus” ale catedralei.

Sfântul Serafim de Sarov mărturisea că «țelul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt»

După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură referitor prezența Duhului Sfânt în viața omului: „Sfinții Apostoli au mărturisit că doar omul îmbrățișat de puterea Duhului Sfânt găsește în viața sa pace, bucurie și credință. Duhul Sfânt, coborând peste Sfinții Apostoli la cincizeci de zile după Învierea Domnului Hristos, a arătat prin aceasta că omul nu își găsește calea sa prin această viață, și cu atât mai puțin calea către Împărăția Cerurilor, dacă în viața lui nu se împlinește ceea ce Sfântul Serafim de Sarov mărturisea că «țelul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt». Sfinții Apostoli au fost conștienți că viața lor fără puterea Duhului Sfânt nu există în adevăratul sens al cuvântului. Iată ceea ce mărturisește Sfântul Apostol Pavel în epistola sa către Romani: «Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt», făcând dependentă pacea și bucuria din sufletul omului de prezența puterii Duhului Sfânt în viața acestuia”.

De asemenea, în cadrul cuvântării sale, Părintele Mitropolit Teofan arată că viața omului fără Dumnezeu este cenușie și fără de gust: „De multe ori în viață, omul se întreabă de ce nu este fericit, de ce nu este mulțumit, de ce nu are bucurie în timpul vieții sale. Din toate vremurile, dar parcă mai acut în zilele pe care le trăim, oamenii se întreabă care este sensul vieții lor, de ce au multă tristețe și mâhnire în inima lor, de ce este multă confuzie în mintea lor, de ce este gol lăuntric. De ce toate acestea? De obicei, răspunsul pe care oamenii și-l dau, văzând că nu au mulțumire sufletească, este acela că nu au bani îndeajuns, nu au funcții înalte și prin aceasta nu se pot bucura de plăcerile vieții. Constatarea însă arată că și oamenii care au aceste bunuri nu sunt mai mulțumiți în inima lor decât mulți dintre cei care nu le au. Aceasta pentru că întotdeauna există cineva care are avere mai multă, care are poziție și putere mai înaltă, care se bucură, zicem noi, mai mult de viață. Așezându-se în comparație cu cei care au și mai mult, mâhnirea, tristețea și parcă lipsa de direcție în viață se instalează și în inima lor. Uneori, constatăm că și în inima oamenilor credincioși care nu umblă neapărat după bunătățile acestei lumi, și totuși, bucurie multă, pace sufletească și mulțumire întru totul parcă nu au. Răspunsul pentru ambele categorii este acela că numai prezența lui Dumnezeu, o prezență vie și adevărată, poate să aducă lumină, sens, cuprinde și adâncime în viața unui om. Acest lucru a fost arătat de-a lungul vremii de oameni adevărați și puternici, care au mărturisit în timpul vieții lor că fără de Dumnezeu, viața lor e fadă, cenușie și searbădă. «Însetează sufletul meu după Tine, Dumnezeule» striga împăratul David, conștient că numai apa ce vie – Dumnezeu, poate liniști setea omului după o viață adevărată”.

După împărtășirea cu Sfintele Taine, credincioșii au participat la slujba Vecerniei plecării genunchilor, unde au fost citite cele șapte rugăciuni special rânduite, în amintirea darurilor Duhului Sfânt. După ce au primit ramurile și frunzele binecuvântate de tei, cei prezenți au fost binecuvântați de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Faptele Apostolilor, capitolul 2, versetele 1-4: Pogorârea Preasfântului Duh

„În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi”.