Ca în fiecare an, devenind o tradiție, sute de credincioși din Botoșani și din celelalte regiuni ale Moldovei, dar și din zona Cernăuți - Ucraina, s-au rugat cu prilejul hramului Mănăstirii Vorona – Nașterea Maicii Domnului. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de IPS Mitropolit Teofan, pe un platou special amenajat în curtea mănăstirii, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi. Din sobor au mai făcut parte părintele arhimandrit Ioan Harpa, exarh de Botoșani, dar și stareți, preoți din împrejurimile așezământului monahal.

După citirea Evangheliei, Părintele Mitropolit Teofan a afirmat că omul trebuie să urmeze două căi – familia și cuvântul lui Dumnezeu: „În această sfântă zi, dedicată Nașterii Preasfintei Maicii Domnului, înțelegem din cuvântul Evangheliei de astăzi, că această dramatică și tristă criză în care ne găsim, și ca persoane, și ca obște - comunitate, trebuie să avem în față două lucruri: familia și cuvântul lui Dumnezeu. «Căutați mai întâi acestea, și celelalte se vor adăuga vouă», căci dacă omul are în viața sa o familie binecuvântată, și ascultă, împlinește cuvântul lui Dumnezeu, celelalte se adaugă lui. Se adaugă o viață materială mai bună, vom avea preoți mai buni, dascăli mai buni, și politicieni mai buni, și o țară mai curată, și Biserică mai duhovnicească, toate așezate pe acest dublu izvor de autenticitate, de frumusețe și adevăr: familia și cuvântul lui Dumnezeu”.

Conform tradiţiei, pelerinii prezenţi la hramul Voronei s-au închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost scoasă spre închinare în curtea aşezării monahale. De asemenea, spre finalul sfintelor slujbe a fost lansat albumul monografic „Vorona – împărătească lavră”, unde Grigore Ilisei, autorul volumului, a prezentat pe scurt câteva fragmente din albumul apărut la editura mitropolitană Doxologia. Hramul Mănăstirii Vorona s-a încheiat cu o agapă, oferită credincioşilor prin grija stavroforei Teofana Scântei, stareţa Mănăstirii Vorona.

Scurt istoric

Denumirea mănăstirii vine de la pârâul Vorona, consemnat într-o carte domnească din 16 noiembrie 1433. La începutul secolului XVII, câţiva călugări au ridicat o bisericuţă din lemn cu hramul Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Peste un secol, familii de boieri moldoveni ca Liteanu, Jora, Panaite, Balş, Vârnav, Catargi, Basota, Miclescu, Beldiman, Cananau, Mavrocordat, Donici, Şuţu, Crupenschi, Holban, precum şi Arhimandritul Rafail, au contribuit la înflorirea Voronei, care a dobândit faimă în istoria monahismului şi ortodoxiei. Au fost construite două mari biserici din zid şi una mai mică în cimitir, precum şi Schitul din apropiere, numit Sihăstria Voronei, devenit după 1990 o mare mănăstire de sine stătătoare. Prin îndemnul şi stăruinţa Mitropolitului Pimen, cu ajutorul prefecţilor de Botoşani D. Vizanti şi P. Irimescu şi a călugărului Victor Cristescu, stareţ fiind Arhimandritul Nifon Ioniţa, cele două mari biserici şi întreaga aşezare mănăstirească s-au îmbunătăţit şi refăcut, zidindu-se chilii noi şi refăcându-se cele vechi. Până în 1968 Vorona a fost mănăstire pentru călugări, iar din 1968 a devenit mănăstire pentru călugăriţe, în fruntea obştei fiind rânduită maica Teofana Scânteie, călugăriţă la Mănăstirea Râşca.