Zilele de rugăciune închinate Sfintei Parascheva, prăznuită de Biserica Ortodoxă pe 14 octombrie, s-au încheiat ieri la Iaşi. Timp de o săptămână, oraşul Iaşi a fost capitala rugăciunii şi a pelerinajului, atât prin manifestările religioase deosebite, cât şi prin prezenţa numărului mare de pelerini. Am încercat în toate aceste zile să aflu de la cât mai mulţi oameni ce i-a adus la Sfânta Parascheva şi ce înseamnă Cuvioasa pentru ei. De la cei mai mici, până la cei mai în vârstă am aflat lucruri deosebite, demne de consemnat într-o posibilă apariţie editorială cu minuni săvârşite de Sfânta cea multfolositoare. De multe ori, pelerinii şi-au deschis sufletul mărturisind cu lacrimi şi cu bucurie binecuvântarea pe care Ocrotitoarea Moldovei le-a adus-o şi le-o aduce în viaţa lor. Un copil abia ajuns la vârsta de 10 ani a spus următoarele: „Am simţit multă bunătate la racla Sfintei!”. Aceasta este mărturisirea sinceră şi curată a unui suflet ce a promis că nu se va despărţi niciodată de Sfânta Parascheva. Orele de aşteptare la rând nu au fost lipsite de intemperii şi de temperaturile scăzute. Cu toate că pe toate canalele media se relatau condiţiile dificile de aşteptare la rând, românii de pretutindeni nu au contenit să vină spre Catedrala Mitropolitană din Iaşi pentru a se închina atât la racla Sfintei Parascheva, cât şi la cea a Sfintei Maria Magdalena şi a Sfântului Ioan Gură de Aur. Efortul reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, al Jandarmeriei şi al altor instituţii bisericeşti şi laice a făcut ca timpul de aşteptare să fie unul rezonabil. Slujbele arhiereşti de la catedrală, privegherile şi rugăciunile au întărit şi mai mult inimile pelerinilor, veniţi la Sfânta „de ziua ei”. Pe străzile pline de pelerini s-a aşternut liniştea, rândul la racla Sfintei fiind format în aceste zile, aşa cum se întâmplă an de an, din ieşenii ce se bucură mereu de rugăciunile şi de prezenţa Sfintei Parascheva. Sărbătoarea din jurul zilei de 14 octombrie a fost un bun prilej pentru credincioşii din ţară şi străinătate de a-şi manifesta credinţa şi cinstirea faţă de sfinţi, care sunt martori ai Învierii.