Ierarhul, delegat al Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la acest moment trist din viaţa aşezării monahale din Dealu Mare, a fost înconjurat de un sobor mare de preoţi. Mulţi dintre slujitorii sfintelor altare prezenţi au fost ucenici ai schimonahului Serafim, fiind ani la rând beneficiarii sfaturilor sale pline de înţelepciune. Lângă sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Serafim s-a aflat arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, care l-a preţuit deosebit de mult pe schimonahul ce a plecat în lumea veşniciei. Cu ochii în lacrimi, monahi, preoţi, membri ai familiei şi apropiaţi ai mănăstirii s-au rugat împreună pentru „părinţelul”, aşa cum îi spuneau cei ce îl cunoşteau îndeaproape. Cu toţii şi-au adus aminte de chipul blând şi de vocea caldă a părintelui ce şi-a îndeplinit ascultarea la magazinul Mănăstirii Hadâmbu, locul unde mii de oameni au ascultat îndemnurile la rugăciune către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. După slujba Înmormântării, Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul a rostit un cuvânt intitulat „Schimonahul Serafim – făclia din Dealu Mare”. Preasfinţia Sa a reliefat treptele urcuşului duhovnicesc parcurse de către schimonahul Seafim, ce a intrat în viaţa monahală la vârsta de 75 de ani. Medalionul redactat de Episcopul-vicar al Eparhiei Iaşilor a scos în evidenţă modelul de trăire monahală pe care cel mutat la Domnul l-a avut pe parcursul vieţii sale şi care ar trebui să fie urmat de oamenii din zilele noastre. În dangătul clopotelor şi al buciumului, sicriul cu trupul neînsufleţit al părintelui Serafim a fost purat către cimitirul mănăstirii. Prin grija obştii monahale de la Hadâmbu, toţi cei prezenţi au fost invitaţi la agapa oferită pentru odihna sufletului celoui răposat. Amintim că din ziua trecerii la cele veşnice şi până în ziua înmormântării, s-a citit din Psaltire neîncetat, iar slujbele Stâlpilor s-au săvârşit în fiecare zi.