Programul liturgic al sărbătorii a început de joi seară prin slujba Privegherii, oficiată de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, la care au participat mulţi pelerini veniţi de aproape sau de departe ca să însoţească pe prunca Maria, la cinstita sa intrare în biserică. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de părintele profesor Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, care, făcând referire la viaţa Fecioarei Maria petrecută în Templu, a subliniat că viaţa Fecioarei Maria trebuie să ne fie tuturor o statornică paradigmă. După tradiţie, răspunsurile la strană au fost date de corul psaltic al seminarului, condus de profesorul Marius Brumă. A doua zi, dimineaţa, au fost citite slujba Acatistului, Ceasurile, după care a fost oficiată dumnezeiasca Liturghie de un sobor de preoţi şi diaconi, în frunte având pe preacuviosul părinte arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, delegatul Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan. Din sobor au făcut parte stareţul Mănăstirii Neamţ, arhim. Benedict Sauciuc, o parte din egumenii celorlalte schituri ale mănăstirii, preoţi de la parohiile învecinate, precum şi alţi părinţi din obştea mănăstirii şi schitului. Răspunsurile la strană au fost date de un cor alcătuit din câţiva tineri şi tinere, iubitori ai altarului din „Poiana liniştii“, absolvenţi de teologie şi conservator.  

„«Aici se odihneşte robul lui Dumnezeu, slujitorul lui Dumnezeu». Aceasta are sens în veşnicie“

La sfârşitul slujbei, după ce mulţi copii şi credincioşi au fost împărtăşiţi, părintele Hrisostom a rostit un bogat şi emoţionant cuvânt de învăţătură în care a accentuat importanţa sărbătorii şi implicaţiile acesteia în urcuşul nostru duhovnicesc către praznicul Naşterii Domnului, dar şi importanţa ca pruncii neamului nostru românesc să fie educaţi şi familiarizaţi cu valorile Ortodoxiei: „Se încearcă scoaterea religiei din şcoli. Gândiţi-vă, însă, că acest copil pe care astăzi nu-l luăm la Biserică, nu-l învăţăm Tatăl Nostru, nu-l învăţam Crezul, ce va fi, cum va creşte? Acum, o dată pe săptămână se întâlnesc acolo în clasă şi cineva îi învaţă lucrurile acestea. Ne preocupăm de cum să-l îmbrăcăm, cum să-l spălăm, cum să-l culcăm, dar ce folos un copil bine îmbrăcat, bine spălat, dacă este gol pe dinăuntru? Cimitirul este plin de oameni educaţi, bine crescuţi, de oameni extraordinari, de oameni care s-au crezut de neînlocuit la un moment dat. Sensul acolo se află. Mergeţi şi îi întrebaţi pe aceştia ce ar fi fost ei fără scurtul text care stă pe cruce: «Aici se odihneşte robul lui Dumnezeu, slujitorul lui Dumnezeu». Aceasta are sens în veşnicie“.

La final, preacuviosul părinte arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, a amintind despre importanţa sărbătorilor nemţene de la începutul Postului Crăciunului. Egumenul schitului, arhim. Mihail Daniliuc, a rostit un scurt cuvânt de încheiere, în care a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan pentru delegarea părintelui arhimandrit Hrisostom Rădăşanu la hramul Vovideniei, totodată părintelui consilier pentru dragostea pe care o poartă acestui schit. Totodată a mulţumit şi credincioşilor care iubesc aşezarea monahală şi o susţin în încercarea ei de „înviere“.

Hramul s-a încheiat cu săvârşirea unui parastas şi cu agapa oferită tuturor celor care au venit să se bucure de slăvitul praznic închinat Maicii Domnului. (Arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia)