Schitul Jgheaburi (Hram: „Nașterea Maicii Domnului“; comuna Stoenești, județul Vâlcea, România) Sfântul așezământ se află în comuna Stoenești, județul Vâlcea, accesul făcându-se de pe DC 160, Râmnicu Vâlcea - Păușești Măglași - Neghinești - Suseni, sau direct din Stoenești, localitate situată pe DN 67. Schitul răsare din fundul unei văi adânci și strâmte, mărginită de râpi înalte și repezi, împădurite și alunecoase. Este un foarte vechi loc de sihăstrie. Așezarea de aici, întru începutul ei cel mai îndepărtat, nu a fost făcută pentru o obște, fie ea cât de mică, ci pentru un singur om, deoarece aici nu este loc nici măcar pentru o grădină, legumele și florile crescând pe terase făcute cu sapa. Schitul a fost construit din lemn, în timpul lui Radu Negru, în anul 1310, iar în anul 1640, în timpul lui Matei Basarab, a fost refăcut. Actuala biserică a schitului datează abia din 1827, ridicată de preoții din Cheia și Cacova pe locul celei zidite în vremea lui Matei Basarab în 1640, locaș care înlocuia vechea bisericuță de lemn. Pomelnicul, scris în zidul proscomidiarului, care-l copiază cu siguranță pe cel vechi, cu adaosurile de rigoare, începe cu „leat 1300“. Totuși, primul nume este acela al lui Radu Negru, urmat de un Mihai (nu se știe cine este), de Dan și de Mircea. Cert este că în momentul în care a trecut pe aici Sfântul Nicodim de la Tismana, locul de la Jgheaburi nu era pustiu, ci el a găsit un sihastru, continuator al cine știe cărei tradiții pustnicești de lângă izvorul cu apă sulfuroasă.