Slujba arhierească a avut loc în altarul de vară al aşezământului monahal, iar răspunsurile la strană au fost date de grupul vocal de maici al schitului. La hramul mănăstirii au fost prezente şi oficialităţi locale, precum şi numeroşi credincioşi, veniţi atât din Marginea, cât şi din localităţile şi oraşele din zona Rădăuţi.

În cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Părinte Damaschin a spus: „O prăznuim în această zi pe Maica Domnului într-una din casele Ei - această sfântă aşezare monahală o are ocrotitoare pe Maica Domnului - şi am venit aici ca să primim din binecuvântarea care se revarsă peste această mănăstire în această sfântă zi. Ce să zicem noi despre Maica Domnului? Ar trebui să cerem de la Dumnezeu, aşa cum au cântat maicile, «Cuvânt bun» ca să putem grăi ceva despre Maica Domnului care a crescut în două familii. Prima dintre ele este familia după trup. Împreună cu tatăl ei şi cu mama ei, Maica Domnului a trăit puţină vreme, cam vreo trei ani. Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, erau bătrâni, au dobândit-o pe Maica Domnului la bătrâneţe, după multă răbdare şi după multă rugăciune. Ce or fi făcut părinţii ei în doar aceştia trei ani, încât mai apoi această copilă Maria să poată să primească pe Dumnezeu în pântece? Or fi învăţat-o să se roage, atât cât puteau ei, cât putea ea la vârsta aceea de până la trei ani, or fi dus-o puţin până la templu, nu puteau femeile să intre prea mult. Dar mai mult decât atât, cât Maria era copil mic, ce-au făcut părinţii ei pentru ea astfel încât mai apoi să poată să fie numită Născătoare de Dumnezeu? S-au rugat ei pentru dânsa. Ei, tatăl şi mama, Ioachim şi Ana, au fost aceia care pentru prunca lor au bineplăcut înaintea lui Dumnezeu şi pentru viaţa lor sfântă, Dumnezeu a ocrotit-o şi pe Maria. Aceasta este prima familie a Maicii Domnului. Apoi Ea a crescut într-o altă familie. După o făgăduinţă pe care Ioachim şi Ana au făcut-o în faţa lui Dumnezeu, prunca Maria a fost dusă la templu, adică la biserică, şi acolo a stat slujind lui Dumnezeu zi şi noapte, până la vârsta de 14-15 ani. Rânduiala era ca acele fete, fecioare care erau la templu, să fie luate de către cineva; unele se căsătoreau, altele duceau o viaţă în curăţie. Aşadar, a stat într-o altă familie Maica Domnului, o familie de la templu, o familie a Bisericii. Maica Domnului a fost ca un fel de monahie, ca un fel de călugăriţă, înainte de a fi monahismul, aşa cum îl ştim noi. Ce făcea Maica Domnului la templu? Citea Scriptura, citea Legea cea veche. Maica Domnului ştia profeţiile despre venirea Domnului Hristos. Atunci când citea ea la Prorocul Isaia unde se zice că va veni o vreme când Domnul va alege o fecioară care va lua în pântece fără de bărbat şi va naşte un Fiu şi Fiul acesta va fi numit Emanuel - Fiul celui Preaînalt - şi când Maria cea de la templu, tânăra Maria, smerita Maria, citea aceste cuvinte la Prorocului Isaia, inima ei glăsuia: «O, dacă m-aş învrednici să fiu măcar slujnica acestei Fecioare care va să nască pe Mesia, pe Fiul lui Dumnezeu». Aşa gândea smerita Maria. Deci două familii a avut Maica Domnului, Ioachim şi Ana şi familia cea de la templu”.

Sărbătoarea de la Marginea s-a încheiat cu o agapă, oferită de obştea monahală tuturor închinătorilor. (Constantin Agafiței)