Seminariștii de la Neamț, în slujba binelui: Săptămâna fructelor și legumelor donate, o liturghie a generozității
În tihna toamnei, elevii Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamț au transformat darurile pământului în daruri ale inimii. Săptămâna fructelor și legumelor donate nu este doar o inițiativă socială, ci și o chemare la slujirea aproapelui, o mică liturghie a generozității în care fiecare elev, părinte și profesor devine un slujitor al binelui.
Cu discreție și firescul faptelor sincere, seminariștii au dus fructe și legume proaspete familiilor aflate în dificultate din comuna Vânători-Neamț, între care și unei familii cu nouă copii. Roadele strânse nu au fost doar hrană trupească, ci și semne de nădejde pentru cei care au deschis ușile caselor lor cu emoție și recunoștință.
Această acțiune, sprijinită de întreaga comunitate școlară—de la directorul instituției, pr. prof. dr. Viorel Laiu, până la diriginți, profesori și părinți—nu a fost doar un exercițiu de solidaritate. A fost mai ales o școală a inimii. Prin gesturi simple, elevii au învățat că responsabilitatea față de celălalt este o lucrare sfântă, că dragostea se arată mai ales în lucrurile mărunte, iar hrana oferită cu dragoste devine mult mai mult decât hrană: devine binecuvântare.
Săptămâna fructelor și legumelor donate dobândește astfel o valență profund educativă. Nu doar încurajează un stil de viață sănătos, ci cultivă în tinerii seminariști virtuți esențiale: milostenia, empatia, delicatețea sufletului. În fiecare sac cu mere, cartofi sau morcovi se ascunde un gând bun, o rugăciune nerostită, o clipă de lumină împărtășită aproapelui.
Această inițiativă ne amintește că, atunci când ne unim inimile și punem umărul împreună, lucrurile simple pot deveni fapte mari, iar bucuria celor ce primesc devine bucuria celor ce dăruiesc. Pentru seminariștii de la Neamț, slujirea aproapelui este o continuare firească a rugăciunii și un mod de a răspunde chemării Mântuitorului de a fi „lumină a lumii”.
În tăcerea acestor gesturi, în zâmbetele copiilor și în recunoștința părinților, se simte lucrarea nevăzută a binelui. Iar acolo unde binele rodește, Dumnezeu binecuvintează. (Luca Prisacariu, clasa a XI-a Teologie Ortodoxă)
