Ana - din ebraică: Domnul a avut milă, Domnul S-a îndurat, acest nume atât de frumos ne aminteşte că în orice moment din viaţa noastră, în orice necaz şi în orice bucurie, Dumnezeu este cu noi, apărându-ne şi întărindu-ne. Dumnezeu este Tatăl nostru, al tuturor, şi ne iubeşte ca fii ai Lui. Dumnezeu, îndurătorul, are milă de noi toţi, şi de cei buni, dar şi de cei răi, cărora Domnul le oferă şansa de a se căi pentru păcatele făcute şi de a începe o viaţă bună şi luminoasă.

„Dumnezeu, nu doar că nu lasă să fim ispitiţi peste puterile noastre, dar ne şi ajută, chiar în ispită, ne sprijină şi ne întăreşte, dacă noi facem ce se cuvine din partea noastră şi nu ne lipsesc bunăvoinţa, nădejdea în El şi răbdarea." - Sfântul Ioan Gură de Aur.

Derivate: Anca, Aneta, Anica, Anişoara, Nana, Ani ş.a.

Sfânta Ana a fost mama Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Sfânta Ana s-a căsătorit cu Sfântul loachim, ducând împreună o viaţă curată şi binecuvântată de Dumnezeu. Sfânta Ana a rămas pentru noi toţi un exemplu de smerenie şi viaţă creştină.

Sfinţii Părinţi loachim şi Ana simt un model pentru toate familiile creştine, şi un ajutor neîntârziat pentru toţi cei care se roagă lor. Sfinţii Părinţi loachim şi Ana au săvârşit de-a lungul timpului multe şi mari minuni, mărturii ale dragostei lor de oameni, ale harului dumnezeiesc ce s-a revărsat peste ei şi, prin rugăciunile şi ajutorul lor, şi peste noi toţi.

Sfinţii şi drepţii dumnezeieşti Părinţi loachim şi Ana sunt prăznuiţi pe 9 septembrie.

(Leon Magdan, Numele meu - mic dicționar ortodox, Editura Corint Turism, București, 2004, p. 9)