Proorocița Ana, fiica lui Fanuil, din seminția lui Așer, s-a căsătorit de foarte tânără, iar după șapte ani a rămas văduvă și a petrecut de atunci în curăție, fără a se mai recăsători. Mângâierea și bucuria ei erau rugăciunea, postul, citirea Scripturilor, milostenia și statornica ei prezență în Sfântul Templu, la rugăciunile de dimineață și de seară. Pentru această viață plăcută lui Dumnezeu, Duhul Sfânt i-a dăruit harul proorociei. La vârsta de optzeci și patru de ani, s-a învrednicit, împreună cu Dreptul Simeon, să întâmpine în Templu Dumnezeiescul Prunc; inima ei s-a umplut de bucurie, L-a închinat cu evlavie, a adus mulțumire și slavă lui Dumnezeu și a vestit tuturor celor care așteptau cu credință răscumpărarea lui Israel că Mesia a venit.