Sala de festivităţi a Protopopiatului Botoşani a găzduit marţi, 19 ianuarie 2016, conferinţa cu tema „Sfântul Antim Ivireanul şi tipografiile bisericeşti“. Manifestarea s-a desfăşurat în cadrul Serilor catehetice „Părintele Cleopa Ilie“, referatul fiind prezentat de prof. Marius Râznic de la Seminarul Teologic Liceal „Sfântul Gheorghe“ din Botoşani. „Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în Iviria sau Georgia în jurul anului 1650, din părinţii Ioan şi Maria. Din tinereţe a căzut rob la turci, care l-au dus la Constantinopol. Răscumpărat fiind din robie, a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde a învăţat sculptura în lemn, pictura şi broderia. În Constantinopol, a învăţat limbile greacă, arabă, slavă veche şi turcă. Adus în Ţara Românească pe la anul 1690 de către evlaviosul domn Constantin Brâncoveanu, va învăţa meşteşugul tiparului de la Episcopul Mitrofan al Huşilor şi va tipări mai multe cărţi. După plecarea lui Mitrofan în scaunul vlădicesc de la Buzău, Antim a ajuns conducător al tiparniţei de la Bucureşti. Tipăreşte mai multe cărţi, printre care şi o psaltire românească cu versuri scrise de el în cinstea lui Constantin Brâncoveanu, semn că învăţase bine limba noii sale patrii. În 1696, se mută la Mănăstirea Snagov, unde a întemeiat o nouă tipografie şi a tipărit 14 cărţi. Unul dintre ucenicii săi, Mihail Ştefan, va tipări cărţi în Alba-Iulia şi apoi în Iviria. Antim a tipărit cărţi şi pentru Patriarhia Antiohia Siriei. În anul 1701 se va reîntoarce în Bucureşti şi va tipări 15 cărţi. Între anii 1705-1708 va păstori ca episcop al Râmnicului şi va întemeia prima tiparniţă la Râmnic, unde va tipări nouă cărţi“, a amintit prof. de istorie Marius Râznic.

„Bazele învăţământului gratuit“

Din 1708 până în 1716, Sfântul Antim va păstori ca Mitropolit al Ungrovlahiei. Va continua munca de tipograf şi va întemeia o nouă tipografie la Târgovişte, unde va tipări 18 cărţi bisericeşti. „Mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi introdus limba română pentru totdeauna în slujba bisericească, desăvârşind ceea ce începuse sub Matei Basarab (tipicul în româneşte) şi Şerban Cantacuzino (textele biblice). Între anii 1713-1715 va ctitori Mănăstirea Antim. În anul 1715 va muta tipografia de la Târgovişte la Mănăstirea Antim. În timpul activităţii sale în Ţara Românească, s-au tipărit 63 de cărţi, din care 38 de el însuşi, iar celelalte de către ucenicii săi. Dintre ele, 21 erau în româneşte. Lui i se datorează ilustrarea tipăriturilor cu gravuri, unele fiind de frumuseţe deosebită. Ne-a rămas de la el o lucrare în manuscris intitulată «Chipurile Vechiului şi Noului Testament», care cuprinde 503 portrete în medalion cu diferite personaje biblice, trei schiţe şi opt desene (se păstrează la Kiev). O lucrare deosebită sunt predicile sale numite «Didahii». Cunoaştem 28 de predici de la diferite duminici şi sărbători şi şapte cuvântări ocazionale. I-a ajutat foarte mult pe românii din Transilvania, din Iviria şi din Patriarhia Antiohiei. Antim Ivireanul a pus bazele învăţământului gratuit, ajutând în felul acesta copiii săraci dornici să înveţe, suportând cheltuielile pentru elevi şi profesori“, a adăugat prof. Râznic.

„Sfântul Antim Ivireanul a avut în vedere luminarea clerului“

La Mănăstirea Antim toţi străinii şi pelerinii beneficiau gratuit trei zile de hrană şi cazare. Din hrisovul Mitropolitului Antim Ivireanul pentru Mănăstirea Antim din Bucureşti, pe lângă altele, reiese şi un bogat program de asistenţă socială: să se facă milostenie la săraci în toate duminicile, să aibă milă în toate sâmbetele de cei ce sunt în temniţă, să se îmbrace în ziua de Joia Mare trei săraci şi trei fete sărace, să se înzestreze pe an o fată săracă a doua zi de Sfântul Dimitrie, să se îngroape pe morţii ce-i scot prin uliţe săracii cerşind milă pentru îngroparea lor, să se hrănească trei copii ce ar învăţa carte şi dascălul lor să-şi ia plata din ostenelile mănăstirii. Cunoscând limbile georgiană, greacă, slavonă, turcă, arabă şi română, se dovedeşte a fi un mare poliglot. „Sfântul Antim Ivireanul a avut în vedere luminarea clerului şi a poporului, întărirea Ortodoxiei şi menţinerea independenţei naţionale, când eram înconjuraţi de Imperiul Rus, de Imperiul Austriac şi de Imperiul Otoman. În 1916, în Ţara Românească fiind numit domn fanariot Nicolae Mavrocordat, pentru bătrânul ierarh vor începe zile grele, astfel că va fi scos din scaunul mitropolitan şi condamnat la exil la Mănăstirea «Sfânta Ecaterina» din Muntele Sinai. În drumul exilului, este ucis de soldaţii otomani aproape de Adrianopol şi aruncat în râul Tungia. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în anul 1992, fixându-i ziua de pomenire 27 septembrie“, a remarcat prof. de istorie Marius Râznic. După cum ne-a relatat părintele misionar protopopesc Petru Fercal, la finalul conferinţei, corul, alcătuit din tinerii de la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul“, elevii de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe“ din Botoşani, cântăreţi bisericeşti din municipiul Botoşani şi profesori de religie, condus de studentul Gheorghe Bulboacă, a susţinut un buchet de imne în cinstea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul.