Alături de Patriarhul României s-au aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului şi următorii ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitului Ardealului, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Ortodox Român al Oradiei, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Răspunsurile la strană au fost date de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.

La acest eveniment au participat importante personalităţi de stat şi locale, sute de preoţi şi diaconi din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi mii de credincioşi şi pelerini care au aşteptat pe Dealul Patriarhiei cu răbdare pentru a se închina la icoanele şi sfintele moaşte depuse în baldachinul special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.

În cuvântul de învăţătură, rostit după Pericopa Evanghelică, Patriarhul României a vorbit semnificaţiile Pericopelor Evanghelice rânduite în această duminică: „Evangheliile pe care le-am ascultat astăzi au fost rânduite să fie citite prima pentru că este zi de duminică şi anume, Duminica a XXIV-a după Rusalii sau după Pogorârea Duhului Sfânt. Această evanghelie ne vorbeşte despre Învierea fiicei lui Iair. A doua Evanghelie a fost rânduită să fie citită în ziua de pomenire a unui sfânt cuvios, deoarece astăzi prăznuim pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Catedralei Patriarhale şi ocrotitorul Bucureştilor. În prima Evanghelie vedem că Hristos Domnul vindecă o femeie care era bolnavă de curgere de sânge de 12 ani ca suferinţă, ca pătimire. Şi pe când ea căuta vindecare cineva căuta scăpare de moarte, şi anume Iair, mai marele sinagogii a venit la Iisus, a îngenuncheat în faţa Lui şi I-a spus că fiica lui este pe punctul de a muri şi Îl cheamă mai marele sinagogii plin de smerenie şi credinţă că numai Iisus vindecătorul poate să-l ajute, iar El îi spune ‘Voi veni’.

Deci, vedem cum în mod dramatic Hristos Domnul se întâlneşte deodată cu suferinţa îndelungată a unei femei bolnave despre care Evanghelia spune că a cheltuit toată averea sa cu medicii, dar nu au putut să o vindece şi această femeie deci vine la Iisus ca să fie vindecată. Este semnificativă coincidenţa dintre cei 12 ani de suferinţă a femeii care era bolnavă de curgere de sânge şi vârsta de 12 ani a unei copile, a unei fiici care se zbătea între viaţă şi moarte. Mântuitorul Iisus Hristos se întâlneşte cu suferinţa femeii bolnave şi aude vestea că fiica mai marelui sinagogii este pe moarte. Această combinaţie între suferinţă pe de o parte şi momentul în care o fiică a unui mai mare al sinagogii stă să moară ne arată viaţa noastră fragilă şi adesea pândită de moarte. Hristos Domnul însă izvorul vieţii şi al nemuririi în mijlocul suferinţei şi al temerii de moarte se arată iubitor şi milostiv. Iubirea Sa milostivă Îl face să nu se grăbească pentru a ajunge în casa mai marelui sinagogii, ci mai întâi să vindece o altă suferinţă şi anume, suferinţa femeii care pe ascuns s-a apropiat de El şi s-a atins de poala hainei Lui.

În momentul acela Iisus a simţit că o putere mare a ieşit din El şi a zis: ‘Cine M-a atins, pentru că am simţit că o putere mare a ieşit din Mine’. Iar ucenicii i-au zis ‘mulţimile Te îmbulzesc, iar Tu întrebi cine te-a atins’. Însă pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a precizat că o putere mare a ieşit din El şi cineva S-a folosit de această putere femeia timidă, tremurândă care s-a vindecat în clipa în care s-a atins de hainele Mântuitorului s-a arătat, s-a prezentat în faţa Lui. Văzându-o că ea tremură El i-a zis: ‘Nu te teme fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace’. Trei daruri mari a primit această femeie deodată. Mai întâi vindecarea sau darul sănătăţii, în al doilea rând a primit onoarea de fiică. Nu i-a spus ‘Nu te teme femeie’, ci i-a zis ‘Fiică, credinţa ta te-a mântuit’. Şi al treilea dar a fost viaţa trăită în pace, o binecuvântare de pace. De ce i-a zis fiică şi nu femeie ? Pentru credinţa ei, fiindcă atunci când Hristos Domnul descoperă într-o persoană o credinţă puternică numeşte persoana respectivă fiică sau fiu. Deci, prin credinţă puternică omul stabileşte în relaţia cu Dumnezeu o legătură de filiaţie, de înfiere”.

„Când a ajuns în casa lui Iair fetiţa era deja moartă. Atunci Hristos Domnul ca să ne înveţe smerenia a spus să rămână în casă doar trei ucenici şi tatăl şi mama fetei. Şi a spus nu a murit, ci doarme, numind moartea somn. Numind moartea celor din familia credincioasă un somn pentru că adevărata moarte nu este despărţirea sufletului de trup, ci despărţirea omului de Dumnezeu. Această este moartea veşnică, moartea spirituală. Şi a prins-o de mână şi i-a zis ‘Copilă scoală-te’. În clipa aceea fetiţa a înviat, iar El a poruncit să dea ceva de mâncare ca să vadă că învierea este reală. Mai marele sinagogii din Evanghelia de astăzi este un om rar întâlnit. În general, mai marii sinagogii invidiau şi urau pe Iisus. Acesta însă era un om smerit care a căzut în genunchi la picioarele lui Iisus, a simţit puterea lui dumnezeiască şi ca atare ştia că numai El poate să vindece pe fiica sa. Deci, vedem smerenia femeii bolnave care s-a tămăduit şi vedem şi smerenia lui Iair, tatăl fiicei care a murit, dar apoi a fost înviată de Hristos Domnul.

Această putere vindecătoare şi dătătoare de viaţă pe care o vedem în Iisus Hristos a trecut, aşa cum spune un Sfânt Părinte al Bisericii din primele veacuri, în Sfintele Taine ale Bisericii. Tot ce a fost vizibil în Hristos ca putere vindecătoare şi iertătoare şi dătătoare de viaţă a trecut în Sfintele Taine ale Bisericii. Dar noi vedem că nu numai în Sfintele Taine, ci şi în cei care s-au împărtăşit cu Sfintele Taine ale Bisericii şi au ţinut o permanentă legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, prin post şi prin împlinirea poruncilor Mântuitorului Iisus Hristos şi anume, puterea vindecătoarea a lui Hristos din Sfintele Taine se arată şi în sfinţii lui vindecători sau vindecători. Vedem aşadar cum astăzi cele două Evanghelii, prima referitoare la vindecarea femeii bolnave de scurgere de sânge şi Învierea fiicei lui Iair se leagă cu Evanghelia care arată că cei care urmează lui Hristos poartă jugul lui cel bun şi povara lui cea uşoară, poartă crucea vieţii lor îndreptată spre Învierea sufletului din moartea păcatului şi a trupului din moartea fizică, Învierea cea de obşte a tuturor celor care Îl iubesc pe Dumnezeu. Adesea în moaştele sfinţilor se simte lucrarea puterii vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a dat citire cuvântului cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale intitulat SFINŢII – PRIETENI AI LUI DUMNEZEU ŞI AI CREDINCIOŞILOR şi a vorbit, printre altele, despre viaţa Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi a evidenţiat minunile făcute de Sfântul cuvios în Bucureşti din timpul lui Ioan Vodă Caragea până în toamna lui decembrie 1989: “Conducerea comunistă a ţării a interzis organizarea hramului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Catedrala Patriarhală fixând pentru aceeaşi dată de 27 octombrie 1989 o sesiune de lucru a Marii Adunări Naţionale în clădirea de alături. Supus presiunilor şi ameninţărilor vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist a transferat racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou la Biserica Sfântul Nicolae-Vlădica în vecinătatea Catedralei Patriarhale. Însă la doar două luni după această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în decembrie 1989 regimul comunist ateu a căzut cu răsunet mare, iar oamenii bucuroşi cântau pe străzile Bucureştilor Cu noi este Dumnezeu.”

De asemenea, Preafericirea Sa a mai precizat că acest pelerinaj poate fi un moment de înnoire şi de îmbogăţire sufletească pentru toţi: „Pelerinajul este un eveniment spiritual pentru toţi care participă la el cu credinţă, evlavie şi dragoste de Dumnezeu şi de Biserică. Într-un loc de pelerinaj găsim nu numai ceea ce oferă locul adică Sfânta Biserică, Sfintele Moaşte şi Sfintele Slujbe, ci şi ceea ce aduc cu ei pelerinii fiecare în parte şi toţi laolaltă şi anume, evlavia lor, râvna lor, răbdarea lor, cuminţenia lor. Ţelul lor de a fi şi de a se întâlni cu Dumnezeu şi cu oamenii diferiţi”.

După oficierea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Dionisie a rostit un cuvânt, din care redăm un fragment mai jos, prin care a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitaţia de a vizita România şi i-a dăruit Preafericirii Sale în semn de recunoştinţă o cârjă arhierească: „Cu neţărmuit respect şi cinstire adresăm Preafericirii Voastre, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Greciei pe care îl şi reprezentăm la aceste manifestări sărbătoreşti, mulţumindu-Vă pentru invitaţia care ne-a făcut o deosebită onoare. Vă mulţumim pentru găzduirea atât de generoasă, încât se poate asemăna cu primirea făcută de Patriarhul Avraam la Stejarul din Mamvri. Vă mulţumim pentru bogatele şi alesele binecuvântări pe care le-aţi revărsat asupra noastră! Vă mulţumim pentru că ne-aţi dat prilejul binecuvântat să ne facem părtaşi bucuriei Preafericirii Voastre şi a credinciosului popor român, acum, în anul 2013, an închinat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi pomenirii fericitului întru adormire părintele Dumitru Stăniloae, mare teolog român al secolului al XX-lea, cunoscut în toată lumea”.

La rândul Său, Patriarhul României a mulţumit Înaltpreasfinţitului Efrem pentru vizita în ţara noastră, dar şi pentru faptul că a adus icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, precum şi icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare care sunt aşezate spre închinarea pelerinilor veniţi în aceste zile. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române i-a oferit în dar IPS Dionisie o icoană cu chipul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi două candele de argint în filigran.

Totodată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a mulţumit și tuturor celor implicaţi în buna desfăşurare a hramului Catedralei Patriarhale: autorităţi centrale şi locale, preoţi, profesori, studenţi teologi, elevi seminarişti, jandarmi şi voluntari de la diferite organizații medicale.

(Sursa: basilica.ro)