Iubiți frați și fii întru Domnul,

Toată slava, cinstea și închinăciunea se cuvin lui Dumnezeu, Tatăl luminilor, Fiului – Cuvântul și Înțelepciunea, și Sfântului Duh – Cel Preasfânt, Bun și de viață Făcător, Care ne‑a învrednicit să ajungem cu bine și în pace pe tărâmul evlavios și liniștit al României.

Venim cu inima plină de bucurie și cu dragostea Bisericii‑Mamă din Constantinopol, pentru a participa la sărbătoarea a 140 de ani de la acordarea Tomosului de Autocefalie Bisericii Ortodoxe Române și a 100 de ani de la ridicarea acesteia la rangul de Patriarhie de către Patriarhia Ecumenică.

Această invitație frățească din partea iubitului nostru frate în Hristos, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, un important ierarh, teolog, cărturar și o figură duhovnicească marcantă a vremurilor noastre, este, într‑adevăr, pe deplin binevenită.

Am fost deosebit de onorați să fim alături de Preafericirea Sa în urmă cu șapte ani, la sfințirea și târnosirea Sfântului Altar al Catedralei Naționale din București – Catedrala Mântuirii Neamului. Iar acum, trebuie să fim din nou împreună cu Preafericirea Sa, în dragoste frățească și solidaritate, pentru a săvârși slujba de sfințire a picturii în mozaic a acestei mărețe Case a lui Dumnezeu, închinată nobilului popor român și profundelor sale tradiții spirituale și culturale.

Dimensiunile impresionante și copleșitoare ale acestei Catedrale dau mărturie despre importanța și amploarea acestor celebrări legate de autodeterminarea și demnitatea Patriarhiei Române. Pentru că statutul de Patriarhie al Bisericii Ortodoxe Române este pe deplin în concordanță cu Autocefalia sa. Ambele reflectă năzuințele înalte ale poporului român și dăruirea sa față de sfânta credința creștin-ortodoxă, care – chiar și în ceasurile cele mai întunecate – nu a fost părăsită niciodată de oamenii buni ai acestui pământ atât de bogat și rodnic din punct de vedere spiritual.

România este plină de sfinți și de tradiții ascetice evlavioase, unice în lumea ortodoxă. Biserica Ortodoxă Română are o istorie profundă, care se întinde până în secolul al III‑lea, și este un izvor de mucenici, asceți și diferite tipuri de sfinți (bărbați și femei) ai lui Dumnezeu, așa cum mărturisește și recenta canonizare, de către Biserica‑Mamă din Constantinopol, a patru sfinți români athoniți. Bogățiile teologice ale acestei Biserici sunt recunoscute în întreaga lume, iar lupta ei pentru păstrarea credinței în timpul regimului comunist a devenit bine-cunoscută.

Așadar, cu mare nerăbdare pentru zilele de bucurie ce ne stau înainte, și ca recunoaștere a legăturilor solide dintre Constantinopol și București, îmbrățișăm cu bucurie și respect Biserica, pe distinsul său Patriarh și pe nobilul popor român, recunoscând lucrările lor minunate care Îl preamăresc pe Dumnezeul nostru Treimic. Și, lăudând fidelitatea, stăruința și onestitatea acestora, aducem mulțumire lui Dumnezeu Cel Atotputernic pentru zilele extraordinare ale vizitei noastre în mijlocul vostru.

Vă mulțumesc și Dumnezeu să binecuvânteze România!

† Bartolomeu

Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă,

Patriarhul Ecumenic

(Cuvânt rostit la Aeroportul Internațional Henri Coandă, București, 24 octombrie 2025.)