Paşii credincioşilor din parohia ce a îmbrăcat straie de sărbătoare şi cei ai pelerinilor din oraşul Iaşi s-au îndreptat către locaşul de închinăciune aflat în apropierea oraşului Iaşi. Încă de la intrarea în incinta complexului parohial, oamenii care au venit la acest moment de sărbătoare au putut observa noile lucrări: poarta principală din lemn de stejar şi troiţa ridicată de către o familie de credincioşi ortodocşi din Orhei, Republica Moldova. Pe drumul către biserica parohială, crucile eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale şi în timpul Războiului de Independenţă de la 1877 străjuiau locaşul de închinăciune ce a primit strălucirea de odinioară în urma unor ample lucrări de consolidare, reabilitare şi înfrumuseţare. Programul liturgic dedicat cinstirii Sfântului Grigorie de Nazianz a cuprins săvârşirea Utreniei, a Acatistului, a Sfintei Liturghii şi a Parastasului. În cadrul Sfintei Liturghii s-au înălţat rugăciuni pentru făuritorii Unirii de la 1859 şi de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul ce a trecut. Predica sărbătorii a fost ţinută de către părintele Dan Apostol, slujitor la Mănăstirea Vlădiceni, comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, care a explicat importanţa Sfintei Prosomidii şi a Sfintei Liturghii atât pentru cei vii, cât şi pentru cei plecaţi în lumea veşniciei. În cuvântul adresat la finalul Sfintei Liturgii, părintele paroh Ştefan Tulan a expus câteva învăţături ale Sfântului Grigorie Teologul, care a avut ucenici athoniţi la Rediu. Cei prezenţi au cântat apoi „Mulţi ani trăiască!” pentru toţi membrii comunităţii parohiale. Cinstirea Sfântului Grigorie Teologul a fost prilej de bucurie pentru enoriaşi şi de aducere aminte de înaintaşii ştiuţi şi neştiuţi care s-au jerfit pentru apărarea gliei şi credinţei străbune şi care îşi dorm somnul de veci în pământurile înţetase de sângele vărsat în timpul conflagraţiilor mondiale. Actualii urmaşi ai locuitorilor din Rediu sunt binecuvântaţi de Dumnezeu pentru că au un complex parohial pentru care s-a depus multă jertfă: biserica reconsolidată cu pictura în curs de finalizare, aşezământul social-filantropic pictat la interior, lumânărarul, camera centrală, alei pietruite, poartă la intrarea principală şi multe alte depedinţe. Dacă actuala generaţie a avut menirea de a întreprinde multiplele lucrări, urmaşii au datoria să cinstească osteneala ctitorilor, să-i pomenească în rugăciune, dar în primul rând să fie prezenţi trup şi suflet în biserica parohială la sfintele slujbe, pentru a se curăţi de păcate şi pentru a se ruga lui Dumnezeu Cel „Milostiv şi drept” (Psalmi 114, 5).