Sfântul prooroc Ilie este temeiul proorocilor. Aceasta întrucât a vorbit cu Dumnezeu, L-a văzut pe Muntele Horeb şi a simţit mireasma harului şi adierea lină a prezenţei Lui în toată viaţa sa. Proorocie înseamnă în primul rând aprofundare a vieţii lui Dumnezeu în viaţa ta, vedere a tainelor dumnezeieşti prin fecioria inimii: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Vestitorul binefacerilor sau pedepselor dumnezeieşti este în primul rând prietenul de sfat al Stăpânului. Înainte de a vedea cerurile încuindu-se, Ilie a văzut cerul său interior şi l-a umplut de slava lui Dumnezeu prin rugăciune. Îniante de a vesti viitorul poporului lui Israel, Ilie a văzut prioritatea absolută a vieţii lui: lucrarea mâinilor lui Dumnezeu.

De asemenea Sfântul prooroc Ilie este prototip al monahilor. Feciorelnic în toată viaţa sa, „înger în trup” prin curăţie şi sfinţenia vieţii, verticalitate fiinţială şi râvnă neabătută, ascultare neostoită faţă de poruncile lui Dumnezeu, luptă încrâncenată şi incandescentă împotriva idolilor lumii acesteia, sărăcie a duhului şi a vieţii, pribegie amară şi însingurare plină de Dumnezeu. Sfântul Ilie este aşadar povăţuitor al călugărilor şi model de pustnicie a vieţii. Sihastru adânc în Munţii Carmel ori Horeb, eremit al vederii slavei Domnului Savaoth, Ilie a fost şi permanent implicat în durerile vieţii celor mulţi. Pierderea lor cu grijă de la stăpânul idolatru, îl durea la fel de mult ca şi cum s-ar fi peirdut el însuşi. Mustrător al patimilor omeneşti, mâhnit de slăbiciunea şi ignoranţa poporului, Sfântul Ilie este călugărul avant la lettre, misionar autentic şi sihastru adevărat.

Sfântul Ilie este şi prototip al mărturisitorilor. Prigonit în toată viaţa sa, pe fugă din cauza vicleniilor acestui veac, Ilie nu a încetat niciodată să mărturisească adevărul. Cu preţul vieţii, a slăvit pe adevăratul Dumnezeu şi a primit viaţă veşnică. A pierdut totul în lumea aceasta dar a dobândit întreagă viaţa de dincolo, în tihna Stăpânului iubirii. Iubitor de adevăr, a adeverit lumina Cuvântului dătător de viaţă. Privitor al tainelor cereşti, le-a împărtăşit oamenilor doritori de nemurire. Vorbitor cu Stăpânul, a dăruit oamenilor poruncile stăpâneşti.

Însă cel mai mult dintre toate, Sfântul prooroc Ilie este Proorocul Sfintei Euharistii. Prunc fiind, tatăl său l-a văzut învelit cu foc de îngeri şi hrănit cu văpaie cerească. Cuvântul său incandescent a ars toate materiile stricăcioase ale păcatului. Iar proorocia sa, prin care zidind jertfelnic lui Dumnezeu, s-a pogorât foc din cer care a ars toate cele puse pe el, şi jertfelnicul însuşi, este proorocia Sfintei Împărtăşanii, prin care, pogorându-se la rugăciunea Bisericii Focul Duhului Sfânt, arde păcatele oamenilor credincioşi, luminează cu har ceresc inima lumii, cauterizează rănile cele de demult, învredniceşte pe oameni de puterea cea de foc şi de lumină a lui Dumnezeu, prin Trupul şi Sângele Fiului Lui, pe Care L-a dat pentru viaţa lumii.

Ilie vădeşte aşadar cu un mileniu înainte de Hristos temelia euharistică a lumii, proiectul veşnic de înveşnicire a creaţiei, adâncul de taină al iubirii lui Dumnezeu Dăruitorul, vocaţia omului de a se hrăni cu nemurirea, viitorul absolut al umanităţii, de unire în iubire cu Dumnezeu, prin intermediul Hranei celei veşnice.