Sfîntul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul Reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peșterii sale (ce se poate vizita și astăzi în ținutul Hozevei), însoțit de corbul trimis să-l hrănească, fie în carul de foc cu care a fost răpit la cer, cu Elisei ca martor și urmaș al său, Sfîntul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul este, în calendarul bisericesc, ca și în tradiția populară, personajul din Vechiul Testament cel mai drag și mai familiar conștiinței creștine de pretutindeni. El este socotit și protopărintele monahismului creștin prin îndelunga sa viețuire în pustie („păros și încins peste mijloc cu o cingătoare de piele“, asemenea Sfîntului Ioan Botezătorul, de care apare apropiat în multe privințe). În Apus, Ordinul monahal carmelitan (înființat în sec. XIII) și-l revendică drept patron (Carmelitarum Dux et Pater), ca unul ce s-a ostenit tocmai pe Muntele Carmelului (cf. III Regi 18, 19). Numele sfântului Ilie în sine este și el purtător de înaltă semnificație religioasă: continuator al numelui biblic „Elijahu“, alcătuit din cele două numiri predilecte ale lui Dumnezeu în limba ebraică, El și Jahve (cum am zice noi: „Doamne Dumnezeule“), are înțelesul de „Domnul e adevăratul Dumnezeu“, „Dumnezeu este Iahve“. Prin intermediul Bibliei, numele s-a impus în toată lumea creștină de mai târziu.