Troiţa din lemn sculptat din curtea Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt“ din Copou - Iaşi, ce a fost ridicată la iniţiativa conducerii unităţii şi cu contribuţia cadrelor militare, a fost sfinţită ieri de IPS Mitropolit Teofan.

În cuvântul rostit la finalul slujbei, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a vorbit despre semnificaţia duhovnicească a legăturii dintre semnul sfintei cruci şi soldatul român: „În imnele cu nuanţă religioasă şi cele de conotaţie naţională, cel mai adesea apare cuvântul „cruce“: „preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină“, mărturiseşte imnul naţional; iar un imn al creştinătăţii de multe veacuri spune: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău“, dovedind faptul că semnul sfintei cruci este unul de mântuire şi de izbăvire în faţa vrăjmaşilor şi vrăjmăşiilor în diferitele lor forme de manifestare. O cruce aşezată pe turla unei biserici, la o răspântie de drumuri, purtată cu evlavie la pieptul creştinului, sau aşezată în diferite locuri de muncă sau precum aici, în acest aşezământ militar, ca semn îndreptat spre Cer şi în acelaşi timp înrădăcinat în pământ, dăruieşte celor care o privesc cu deschidere şi cu receptivitate un sentiment al capacităţii de a înfrunta tot ceea ce pare potrivnic şi de netrecut. Şi dacă printr-un exerciţiu de imaginaţie îi aducem în faţa noastră pe zecile şi sutele de mii de oşteni români care au căzut la Podu Înalt sau la Războieni, la Rovine sau la Bobâlna, care s-au jertfit pe fronturile din răsărit sau cele din vest, în cele mai multe situaţii, ultimul gest pe care l-au făcut înainte de a-şi da duhul a fost semnul crucii. Credeau mult sau credeau mai puţin, totuşi, din adâncimea fiinţei lor, ca armă de scăpare atunci când moartea era inevitabilă şi duşmanul era de faţă, semnul crucii a fost acela care a fost aşezat pe fruntea, pieptul şi umerii lor. De aceea, o cruce aşezată în acest loc este nu doar o chemare pentru cei de astăzi şi cei de mâine care pentru o vreme lucrează sau vor lucra aici, ci este aşezată şi ca o aducere în faţa tuturor a chipurilor de taţi şi de fii, de mame şi surori, care, într-o anumită zi din turnura istoriei acestui neam, şi-au vărsat sângele pe câmpul de luptă“.

La rândul său, generalul de Brigadă Vasile Roman, comandantul Brigăzii 15 Mecanizate „Podul Înalt“ din Iaşi, a mulţumit Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan pentru prezenţa în mijlocul cadrelor militare şi a menţionat faptul că troiţa sfinţită va reprezenta un loc de închinare, un loc de rugăciune, dar şi de mulţumire adresate lui Dumnezeu: „Crucea din cazarma noastră va fi un loc de închinare şi de rugăciune, dar va fi şi semnul vizibil al crucii personale, pe care o purtăm zi de zi. Fără cruce nu există jertfă, şi fără jertfă nu putem aştepta mântuirea, iar misiunea noastră pe pământ e să fim jertfă pentru ţară şi pentru neam. Fie ca troiţa din curtea cazărmii noastre să fie semnul fizic care să ne determine să spunem la venirea la serviciu «Ajută-ne, Doamne!», iar la plecarea către casele noastre să zicem «Mulţumim, Ţie, Doamne, pentru ajutorul ce ni l-ai dat»“.

La final, IPS Teofan a înmânat reprezentanţilor unităţilor ce fac parte din cadrul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt“ din Iaşi hrisoave prin care fiecare din aceste unităţi a primit un sfânt ocrotitor. Astfel, Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt“ din Iaşi l-a primit ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Alexandru, patriarhul Constantinopolului, Batalionul 151 Infanterie „Războieni“ din Iaşi, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Batalionul 198 Sprijin Logistic „Prut“ din Iaşi, pe Binecredinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt, Batalionul 634 Infanterie „Petrodava“ din Piatra Neamţ, pe Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, iar Batalionul 335 Artilerie „Alexandru cel Bun“ din Botoşani, pe Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt.

De asemenea, d-lui Colonel Dionisie Brădăţan, şef de stat major în cadrul Comandamentului Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt“, i-a fost acordată distincţia de vrednicie „Ştefan cel Mare şi Sfânt“, pentru contribuţia deosebită la ridicarea troiţei şi pentru ctitoria unor lăcaşuri de cult din judeţele Botoşani şi Suceava.