Ședința sinaxei a avut loc în Sala Tronului a Casei Domnești. În introducere, arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a anunțat că în acest an dedicat unității s-a împlinit o dorință mai veche, aceea a realizării Dipticelor mănăstirilor bucovinene. Dipticele redau ordinea canonică a mănăstirilor și schiturilor, în ordinea înființării lor. De asemenea, a fost înmânat fiecărui participant pomelnicul stareților și starețelor, pentru a putea fi pomenit în fiecare zi la Sfânta Liturghie.

„Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă”

Primul referat prezentat a fost „Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă”, alcătuit de monahul Alexie Cojocaru de la Mănăstirea Putna.

După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, în 1774–1775, noua stăpânire a dispus mai multe măsuri anti-românești și anti-ortodoxe. În doar câțiva ani, monahii își dau seama că nu vor mai putea viețui firesc. La 24 mai 1784, stareții mănăstirilor Putna, Sucevița, Solca, Moldovița, Humor, Voroneț și Dragomirna adresează Curții de la Viena un apel, prin care cer să părăsească Austria și să treacă granița în Moldova: „Noi şi toată starea noastră suntem călcaţi în picioare în chipul cel mai aprig, aşa că noi, călugări şi creştini fiind, numai cu greu ne putem împlini dorinţele noastre mănăstireşti şi creştineşti. Conştiinţa noastră greu încercată nu ne îngăduie să înălţăm în pace rugăciuni curate către Dumnezeu după îndatorirea noastră călugărească. Cauzele acestei tulburări a sufletelor noastre sunt: 1. Ne vedem acum despărţiţi de Biserica Ortodoxă Orientală, maica noastră […]; 2. Biserica noastră […], în districtul Bucovinei, [este] în cea mai mare primejdie şi e supusă tulburărilor şi prigonirilor celor mai neaşteptate. 3. Privilegiile şi fundaţiunile ctitorilor evlavioşi ai mănăstirilor noastre din Bucovina, de care e legată starea noastră monahală, se distrug şi se nimicesc, şi întregul nostru cin călugăresc e împins spre nimicire şi pierzanie. Aceasta se cunoaşte din toate câte se petrec acum în acest ţinut al Bucovinei”.

În afara a trei mănăstiri, Putna, Sucevița și Dragomirna, toate celelalte mănăstiri și toate schiturile au fost închise. Călugării rămași au trebuit să ducă mai departe nu doar viața monahală, ci să fie și sprijin credincioșilor. Monahii au fost, de asemenea, implicați mult în educație, ei îndeplinind chiar și funcția de învățători.

Concluzia referatului a fost că cele trei mănăstiri rămase deschise au contribuit mult la păstrarea vie a conștiinței românești și ortodoxe a bucovinenilor, făcând ca, atunci când împrejurările istorice au fost favorabile, unirea cu România să aibă sorți de izbândă.

După referat, au fost prezentate imagini cu fostul sediul Mitropoliei din Cernăuți, în prezent transformat în universitate de stat. La Mitropolie a fost centrul vieții bisericești ortodoxe bucovinene în perioada austriacă. Acolo se află Sala de marmură unde s-a votat Unirea Bucovinei cu Patria-mamă.

„Duhul Părinților Patericului, Duhul unității monahale”

Al doilea referat a fost „Duhul Părinților Patericului, Duhul unității monahale”, prezentat de Protosinghelul Gavriil Velicu, starețul Schitului Sfântul Ioan Botezătorul ­- Molid.

Prezentarea unității așa cum a fost trăită de părinții Patericului a fost însoțită de accentuarea necesității urmării acestui model în societatea contemporană, supusă multor transformări: „Monahismul trebuie să fie un far călăuzitor și un punct de stabilitate. Păstrarea ca model a Părinților Patericului constituie cea mai vie speranță, deoarece exemplul lor ne asigură forța și cunoașterea necesare pentru a depăși provocările viitorului. O societate care tinde a se rupe de trecut, cum e cea modernă, nu poate avea decât un viitor dificil. Or, noi, ca monahi, trebuie să folosim acest ocean duhovnicesc pentru a veni în întâmpinare unei societăți care însetează după adevăr, și care necunoscându-l își născocește iluzii pe care le botează cu numele adevărului.”

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a adresat apoi un cuvânt, reflectând la cât de important a fost rolul călugărilor din cele trei mănăstiri rămase deschise în perioada austriacă, atât pentru Biserică, cât și pentru identitatea românească.

Având în vedere că Unirea din 1918 a făcut posibilă redeschiderea mănăstirilor închise de austrieci și deschiderea altora noi, Înaltpreasfințitul Pimen a reliefat datoria cinstirii eroilor și a făuritorilor Unirii. În mod special a insistat pe necesitatea ca mănăstirile să se implice în activitățile educaționale. Cu multă emoție și bucurie și-a amintit de modul în care participa la  sărbătorirea Eroilor de Înălțarea Domnului în perioada interbelică: toți elevii mergeau la troița ridicată în memoria eroilor și, pe lângă preotul care slujea, un elev citea pomelnicul celor morți, iar o elevă spunea la fiecare „mort pentru Patrie”. Maica proin-stareță Irina a Mănăstirii Voroneț a vorbit și ea despre frumusețea și importanța formativă a acestor serbări.

Preasfințitul Damaschin Dorneanul a vorbit despre volumul „Râvnind Duhul Părinților”, tipărit cu prilejul Sinaxei. Volumul înmănunchează referatele prezentate la Sinaxele Monahale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și referate prezentate din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților la întâlniri organizate de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscopia Bucureștilor, între anii 2007 și 2018. Preasfințitul s-a referit și la practica citirii cuvântului de folos la trapeza mănăstirilor, în timpul meselor: „Într-o mănăstire unde nu se mai citește Patericul, Limonariul, Viețile Sfinților, Proloagele, Regulile Mari și Mici ale Sfântului Vasile cel Mare și Catehezele Mari și Mici ale Sfântului Teodor Studitul, lucrurile nu merg așa cum trebuie.”

Părintele Exarh Arhim. Melchisedec Velnic a amintit că mulți dintre cei care au votat și au făcut posibilă în 1918 unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului au fot închiși în timpul regimului comunist și au murit în închisori. A îndemnat pe stareți și starețe să meargă împreună cu obștile lor în locurile unde aceștia au suferit, cum este Memorialul Sighet.

În final, a fost făcută o însemnare în Cartea de Aur a Mănăstirii Putna, semnată de către Înaltpreasfințitul Pimen, Preasfințitul Damaschin și toți stareții și starețele mănăstirilor bucovinene. (Sectorul Exarhat al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților)

*

Însemnare

30 octombrie 2018

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

În Anul Centenar, Sinaxa monahală a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților s-a desfășurat astăzi la Mănăstirea Putna. Temele Sinaxei au fost: „Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă” și „Duhul Părinților Patericului, Duhul unității monahale”.

Aici, unde Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Părinte al neamului românesc, și-a ales loc de îngropare, i-am pomenit pe făuritorii Marii Uniri și pe toți cei care au lucrat și s-au jertfit pentru credința, unitatea, demnitatea și libertatea neamului românesc.

Pe meleagurile sfințite ale Bucovinei, cu 100 de ani în urmă, românitatea, Ortodoxia și monahismul erau prigonite. Însă, în 28 noiembrie 1918, a venit răspunsul la multe dureri și rugăciuni: Unirea Bucovinei cu Patria-mamă. Îi mulțumim Părintelui Ceresc, Maicii Domnului și sfinților români că au purtat de grijă acestui popor, păstrându-l ortodox și dăruindu-i darul unității.

Au trecut 100 de ani și, pentru păcatele noastre, am risipit o parte din acest rodul Marii Uniri, dar avem nădejde! Simțim datoria duhovnicească să veghem ca cele 17 morminte voievodale așezate în mănăstirile din sudul Bucovinei să aibă candele aprinse, porțile celor 48 de mănăstiri și schituri să fie deschise, iar inimile monahilor și monahiilor să poarte în rugăciune smerită pe românii din țară, pe cei din nordul Bucovinei, ținutul Herța și Basarabia și pe toți românii din afara țării. Simțim că trebuie să nu îi uităm pe toți românii deportați, dintre care mulți au murit în Siberia, că trebuie să nu uităm că o treime din românii din Basarabia, elita, au dispărut!

Fii ai poporului român și fii ai Ortodoxiei, ne rugăm să fim și noi următori ai Bunului nostru Mântuitor și Domn Iisus Hristos, să-i odihnim pe strămoșii noștri trupești și duhovnicești și să transmitem mai departe trăirea ortodoxă, trăirea monahală, trăirea românească pe care le-am văzut la Părinții noștri.