Orientul Mijlociu, acest butoi cu pulbere al întregii lumi, este un teritoriu unde de milenii se luptă popoare, iar neliniştea şi războiul nu sunt străine de implicarea, uneori insidioasă a marilor puteri mondiale în această zonă. Semnificaţia strategică şi simbolică a locului este imensă mai ales datorită Ţării Sfinte, acolo unde cele trei mari religii mondiale îşi revenidică izvoarele. Religia mozaică proclamă Ierusalimul ca Cetatea lui David, inima cultului mosaic şi locul Templului Sfânt. Creştinismul consideră Ierusalimul izvorul credinţei prin moartea şi Învierea Mântuitorului Hristos. Musulmanii consideră Ierusalimul cel de-al treilea loc sfânt de pe pământ după Mecca şi Medina.

Situaţia creştinilor în Orientul Mijlociu este un subiect de îngrijorare continuă pentru forurile creştine, pentru Bisericile şi organizaţiile creştine. Pentru a menţiona doar câteva acţiuni înreprinse de acestea, vorbim doar despre Sinaxa vechilor Patriarhate ortodoxe, rezoluţia Consiliului Mondial al Bisericilor etc., în care s-a exprimat grija profundă pentru deteriorarea situaţiei creştinilor în Orient.

Mai précis, după primăvara arabă, în tot mai multe zone cu majoritate musulmană se acutizează radicalismul Islamic, cu urmări tragice pentru populaţia creştină din zonă care trăieşte aici de mii de ani.

Conform unui raport realizat de portalul creştin catolic www.la-croix.com, în Egipt, 10% din cei 80 de milioane de oameni, sunt creştini, majoritatea copţi ortodocşi, care suferă hărţuiri, persecuţie, ameninţări şi chiar crime din partea facţiunilor radicale islamiste (în special wahabiţi). Doar 10 copţi (1,93%) din Adunarea Poporului (Parlamentul Egiptean) sunt reprezentanţii acestor 8 milioane de oameni.

În Liban, 40% dintre cetăţenii acestei ţări sunt creştini adică 500 de mii de oameni. În ultimele decenii, datorită războiului şi persecuţiilor, numărul libanezilor creştini a scăzut dramatic în Liban. Totuşi, 80% dintre libanezii din exil, adică 15 milioane de oameni, sunt creştini, unii dintre ei fugiţi din propria ţară.

În Iordania, 6% din populaţie este creştină, dar minoritatea creştină este protejată de rege. Totuşi, în 1950, 30% dintre iordanieni erau creştini.

În Irak, numai 3% dintre locuitori sunt creştini, însă în ultima decadă, datorită războiului, luprelor inter-confesionale şi persecuţiilor, milioane de creştini au fugit din această ţară, cea mai afectată demografic de aceste flageluri.

În Siria, 6% dintre locuitori sunt creştini, fără reprezentare în Parlament.

Din aceste cifre, este lesne să vedem cum creştinii sunt în proces de extincţie în Orientul Mijlociu. Hărţuielile, ameninţările, statutul de personae de mâna a doua, lipsa oportunităţilor de angajare, sărăcia, războiul, radicalismul şi fanatismul islamist, toate acestea sunt factori activi în diminuarea şi apoi dispariţia creştinilor în această regiune, unde creştinii au fost majoritari timp de 1500 de ani. Organizaţiile şi forurile internaţionale, precum şi guvernele statelor lumii trebuie să se mobilizeze pentru limitarea acestui genocid în masă a creştinilor.

În timp ce în Africa şi Asia, creştinii se înmulţesc datorită misiunilor creştine, în Orientul Mijlociu, creştinismul este strâmtorat, hărţuit şi împresurat de către alte religii, care clamează pacea ca fiind fiinţa religiei lor.