Biserica „Întâmpinarea Domnului“ din Botoşani, ctitorie a vornicului Costache Roset, a îmbrăcat sâmbătă, 2 februarie 2013, straie de sărbătoare, când şi-a prăznuit hramul. Programul liturgic dedicat acestui eveniment a început vineri seara, cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată de un sobor de preoţi din oraşul Botoşani. Credincioşii au participat la această sărbătoare cu evlavie, aducând în sfântul lăcaş făină, untdelemn şi pâine pentru a fi binecuvântate în cadrul slujbei de seară. La final, oamenii au fost miruiţi, iar la ieşirea din sfântul lăcaş au primit câte un pachet cu alimente, oferit din partea enoriaşilor parohiei „Întâmpinarea Domnului“. Bucuria praznicului Întâmpinării Domnului a fost deosebit de mare sâmbătă, 2 februarie, când Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. „Am avut parte în această zi (n.r. sâmbătă) de o vreme frumoasă, credincioşii bucurându-se să-l reîntâlnească în rugăciune pe Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul. Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor a citit la final mai multe rugăciuni de binecuvântare şi de dezlegare, apoi a adresat un cuvânt de învăţătură legat de sărbătoarea Întâmpinării Domnului“, a relatat pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani. Părintele paroh Gheorghe Grigoraşi a mulţumit Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul pentru că a slujit Sfânta Liturghie şi pentru că a fost prezent în mijlocul enoriaşilor din parohia „Întâmpinarea Domnului“ din Botoşani. „Orice sărbătoare este un moment de înălţare sufletească pentru un creştin pentru că ne întâlnim cu Dumnezeu. Astăzi (n.r. sâmbătă) este o mare sărbătoare pentru biserica noastră. Iată, Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit să avem o slujbă deosebită prin faptul că PS Calinic Botoşăneanul a fost în mijlocul nostru“, a spus pr. paroh Gheorghe Grigoraşi.

Lucrări de reabilitare şi înfrumuseţare

Biserica „Întâmpinarea Domnului“ a fost zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoşani, şi soţia sa Maria. A fost închinată, conform voinţei sale testamentare, ca metoc al Mănăstirii Vorona din ţinutul Botoşanilor, situaţie care a durat scurt timp (1862-1864). Prin secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, Biserica nu mai administrează moşia care trece în patrimoniul statului. Lăcaşul de închinăciune era înconjurat de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafaţă de circa două hectare. De-a lungul timpului a suferit trei exproprieri. Astăzi, curtea sfântului lăcaş mai are o suprafaţă de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 curtea lăcaşului de închinăciune a servit ca şi cimitir. În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii şi osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi, unde sunt şi astăzi. În anul 1992, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigoraşi s-au efectuat ample lucrări, care au fost încununate de slujba de resfinţire, săvârşită în anul 2004 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În luna mai a anului 2011, Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat ultimele lucrări care au fost realizate la exteriorul acestui sfânt lăcaş.