În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie, Preasfinţitul Episcop Emilian Lovişteanul a explicat pericopa evanghelică a „Vindecării slăbănogului din Capernaum”, îndemnându-i pe credincioşi să se împace cu Dumnezeu şi cu oamenii prin mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Sfintele Taine în această perioadă de post, pentru sănătatea trupului şi mântuirea sufletului.

Preasfinţia Sa a prezentat apoi viaţa şi activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, sărbătorit astăzi, arătând şi viziunea teologică a învăţăturii sale, despre „Lumina cea necreată”, despre energiile necreate ale Sfintei Treimi şi despre harul divin împărtăşit nouă şi necesar mântuirii sufletului.

Răspunsurile la strană au fost oferite de către un grup de părinţi din obştea mănăstirii.

La Sfânta Liturghie arhierească oficiată astăzi la chinovia vâlceană de la Frăsinei au luat parte numeroşi credincioşi din Eparhia Râmnicului, dar şi din ţară.

În patrimoniul bisericii mănăstirii se află părticele din Moaştele a 8 mari sfinţi: Sf. Ierarh Calinic, ctitorul mănăstirii, Sf. Mc. Calinic, Sf. Mc. Trifon, Sf. Mc. Pantelimon,  Sf. Cuv. Pahomie, Sf. Cuv. Atanasie al Atonului, Sf. Cuv. Dionisie Areopagitul, Sfânta Cuv. Muceniţă Paraschevi.

Biserica Mănăstirii Frăsinei, zisă şi Biserica Mare, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cu întreg ansamblul de clădiri, în formă de cetate, este ctitoria Sfântului Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, care a construit-o între anii 1860-1863, an în care o şi sfinţeşte. Pictura, făcută în ulei de pictorul ardelean Mişu Pop, în stilul lui Tattarăscu, a fost restaurată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian. Această biserică este monument istoric.

Biserica schitului vechi, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul”, a fost construită din lemn de călugării bulgari Ilarion şi Ştefan, în anul 1710 şi reconstruită din zid în anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali şi Damian Iovipali, fraţii hagii din Râmnic, împreună cu Nicoliţă Iovipali, fiul lui Cârstea, având binecuvântarea episcopului de Râmnic, Filaret.

În jurul acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat. Din anul 1787, din timpul războiului ruso-turc, schitul este pustiit şi rămâne părăsit până în anul 1848, când este refăcut de călugărul cernican Acache, cu învoirea lui Gheorghe Iovipali, urmaşul primilor ctitori. Acesta închide pridvorul bisericii cu cărămidă, transformându-l în pronaos, îl zugrăveşte şi reface încăperile chiliilor. Biserica veche păstrează pictura din anul 1763, executată de Teodor Zugravul, cât şi pe cea din tinda din anul 1848.

Paraclisul cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” şi clădirile de locuit dinspre miazăzi şi răsărit au fost făcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911), fost arhimandrit de scaun al Episcopiei Râmnicului-Noului Severin, care completează şi aripa de miazăzi şi răsărit a cetăţii monastice, pe partea de zid, care rămăsese necompletată de Sfântul Calinic în anul 1888.

Viaţa monahală de aici se aseamănă cu cea de la Muntele Athos: în mănăstire nu au voie să intre femei  şi nu se găteşte cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a aşezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde este astăzi o biserică şi dependinţe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului.

Legământul Sfântului Calinic se respectă cu stricteţe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiţi aspru. Este cunoscut episodul tinerei păstoriţe din satul Muereasca, care din greşeală a trecut hotarul şi s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Calinic, pentru a fi iertată şi în acelaşi timp tămăduită. (Sursa: arhiram.ro)