Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, a oficiat slujba Paraclisului Maicii Domnului în Parohia Arsura, Protopopiatul Huşi, judeţul Vaslui. La finalul slujbei, ierarhul a vorbit despre roadele rugăciunilor adresate Maicii Domnului, şi în special despre paraclis: „Cerem în această slujbă ca Maica Domnului să nu ne încredinţeze ajutorului omenesc. Oamenii ne ajută atunci când au un scop, iar când ai cea mai mare nevoie de ei, te părăsesc. Omul este versatil, trece de la o stare la alta foarte rapid. Maica Domnului este cea care niciodată, indiferent de cât de păcătoşi suntem, dacă avem dragoste faţă de ea, ne ajută, dar nu ca oamenii, ci ca cea care are trecere în faţa lui Dumnezeu. Maica Domnului ne încredinţează că este grabnic ajutătoare, dacă venim la ea cu credinţă şi multă smerenie”. Sâmbătă, 11 august, Preasfinţitul Părinte Ignatie a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica Parohiei Pogăneşti, Protopopiatul Huşi. În omilia rostită cu acest prilej, Episcopul Huşilor a explicat cuvintele Mântuitorului prin care descrie calităţile „Păstorului cel bun”: „Hristos ne învaţă cum ar trebui să ne raportăm, cum ar trebui să relaţionăm şi cum ar trebui să-i înţelegem pe cei încredinţaţi spre grijă spirituală. Cel mai greu lucru din lumea aceasta este să ai grijă de sufletul unui om. Orice altfel de grijă o poţi duce la o anumită finalitate: poţi să ai grijă din punct de vedere trupeşte, poţi să ai grijă de educaţia lui, însă cel mai greu este să ai grijă de sufletul lui, să investeşti din punct de vedere spiritual. În continuare, Preasfinţitul Ignatie a insistat asupra implicării totale a păstorului de suflete în misiunea sa: „Nu este uşor să ai grijă de sufletul unui om când îl vezi că se rătăceşte, când îl vezi că se pierde în hăurile păcatului! De ce este greu să ai grijă de sufletul unui om? Pentru că te loveşti de libertatea lui, el oricând poate pune o stavilă şi să spună: opreşte-te! Este viaţa mea, este libertatea mea! Tie nu-ţi rămâne ca păstor, decât să te doară inima de el. Hristos se îndurerează pentru fiecare dintre noi. Aşa ar trebui să fim şi noi păstorii, să căutăm oile rătăcite şi să ne punem sufletul pentru ele. Ca să poţi să-ţi pui sufletul pentru cineva, presupune să-l cunoşti, presupune ca şi cel pentru care vrei să te sacrifici, să te recunoască ca păstor adevărat. Bunătatea înseamnă şi să iei atitudine împotriva răutăţii celui de lângă tine, dar să o faci în aşa fel încât cel de lângă tine să devină mai bun. Bunătatea păstorului ar trebui să schimbe răutatea păstoritului”.