În omilia rostită cu acest prilej, Preasfinţia Sa a vorbit despre strădania fiecăruia de a înţelege credinţa şi despre prejudecăţile celor care afirmă că actul credinţei în Dumnezeu ar fi lipsit de raţiune. Părintele Episcop Ignatie a arătat că Domnul Hristos l-a încredinţat în mod special pe Toma de adevărul Învierii Sale tocmai pentru a risipi astfel de îndoieli. Preasfinţia Sa a explicat că Dumnezeu aşteaptă de la fiecare dintre noi, în primul rând, să fim sinceri, să Îl căutăm şi să Îi mărturisim inclusiv îndoielile noastre: „În popor, Toma este numit «cel necredincios». Este un apelativ nedrept. Toma nu a fost necredincios. L-am putea numi, mai degrabă, Toma «nelămuritul», cel care a avut curajul să le spună celorlalţi apostoli că el nu va crede că Domnul a înviat cu adevărat până ce nu Îl va vedea în carne şi oase. Avea nevoie de o dovadă empirică, palpabilă. Avea nevoie să Îl vadă cu ochii săi, ca din această vedere să se nască credinţa. Din îndoiala lui să se nască credinţa. Îndoiala ar trebui să se numească «moaşa» credinţei. În Biserică nu ne este frică de îndoială. Orice om credincios, sincer cu sine însuşi, a avut momente în care s-a îndoit de cele ale credinţei. Dumnezeu nu ne vrea falşi şi ipocriţi, să demonstrăm că avem o credinţă de monolit, intangibilă. Vrea să fim sinceri cu noi înşine. Dacă avem îndoieli, să avem curajul să I le mărturisim.