La această perseverență în promovarea publică a unor comportamente împotriva firii umane celei create de Dumnezeu, creștinii sunt chemați să răspundă cu o și mai mare stăruință în a cultiva pocăința, rugăciunea și mărturisirea Adevărului (cf. Ioan 14, 6).

Prin pocăință ne asumăm nu doar păcatele și slăbiciunile proprii, ci și pe cele ale semenilor noștri, mai ales ale acelora care numesc păcatul virtute. Dar pocăința este și o întoarcere mai hotărâtă, cu toată inima, către Dumnezeul cel iubitor de oameni, Multmilostiv, dar și „nemitarnic Judecător”.

Prin rugăciune intrăm în adevărata relație de iubire cu Dumnezeu, o iubire curată, neschimonosită după chipul unor pofte pătimașe. Rugăciunea ne ajută și să „lărgim inimile noastre” (cf. II Corinteni 6, 13) până când îi putem cuprinde pe toți oamenii, indiferent de condiția lor. 

Prin pocăință și prin rugăciune putem contribui la salvarea frumuseții omului, cea dată de faptul că Dumnezeu l-a creat „după chipul Său” ca „bărbat și femeie” (Facerea 1, 27). A inventa tot soiul de „realități alternative” nu ajută pe nimeni: nici societatea, nici familia, nici măcar pe cei care au ales o altă cale decât cea lăsată de Dumnezeu.

Dumnezeu să ne ierte și să ne lumineze pentru trăirea cât mai autentică întru adevărul Său!

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iașilor