Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

Arhiepiscopia Iaşilor

Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

    • Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii
      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

      Studenții de la Teologie în pelerinajul Unirii

Gândul care a stat la baza realizării acestui pelerinaj a izvorât din nevoia de a ne cunoaște, atât unii pe alții, cât și pe noi înșine. Numele pe care noi, studenții de la Facultatea de Teologie anul I, l-am dat acestei călătorii a fost „Pelerinajul Unirii”. De ce? Pentru că cele trei zile de pelerinaj, 30 noiembrie - 2 decembrie, au îmbrățișat ziua de 1 decembrie, ziua Marii Uniri.

Ne-am dorit să comemorăm evenimentele de acum 98 de ani, dar am cugetat și la unirea sufletului cu trupul, unirea omului cu Dumnezeu, și, mai ales, unirea dintre noi. Dar orice fel de unire ar fi, dacă ne dorim să reziste peste timp, este nevoie să-l aibă ca numitor comun pe Hristos. Singur Hristos poate înlătura dezbinarea și moartea. 
Pelerinajul acesta a fost un act îndrăzneț căci noi, studenții teologi din anul I, nu am mai organizat nimic împreună. Avem înainte 4 ani de zile, 4 ani în care vom fi împreună la cursuri, la seminarii, la slujbă, la examene, uneori la masă. Am auzit adesea la cei mai mari sau la preoții de astăzi, studenții teologi de ieri, exprimându-și regretul că nu au profitat mai mult de anii studenției. Omul înțelept învață din experiența celor mai în vârstă. Cu aceste gânduri, miercuri dimineață, după ce am participat la Sfânta Liturghie la Catedrala Veche din incinta Mitropoliei, am îndrăznit și am purces la drum împreună, 20 de tineri. Acompaniați de părintele Nicodim Petre, tutore pentru jumătate din studenții anului I, am vizitat Castelul lui Sturza de la Miclăușeni. Apoi ne-am bucurat de frumusețea Mănăstirii Cămârzani, unde primul ctitor, boierul Emanoil Morțun, împreună cu soția sa Zoița, au născut și crescut 18 copii. Cu adevărat bogat și cu adevărat boier. Aici am cântat la mormântul arhiereului Gherasim Putneanul „Cu sfinții odihnește Hristoase, sufletele adormiților robilor tăi”. Preasfințitul Părinte Gherasim, asemănat de mulți cu Sfântul Ierarh Nicolae, căci a fost și el „chip al blândeților”, a trecut la Domnul în ziua de 6 decembrie 2004.

Am zăbovit un ceas de vreme și la Muzeul „Ion Irimescu” de la Fălticeni. Muzeul găzduiește cea mai mare colecție de autor din România și are ca temă principală maternitatea. Maestrul Irimescu a trăit 103 ani, fără a se bucura de copii. Întâlnirea cu d-l Marius Dăscălescu, ghidul muzeului, a fost o lecție de istorie bogată și concentrată. În drum spre Putna, am făcut închinăciune Sfântului Ioan de la Suceava, Noul Mucenic( 1300-1332). Negustor din Trapezunt, a făcut negoțul cel bun în Cetatea Albă, unde a dat totul pentru a dobândi totul, a renunțat la avere și la viață pentru a trăi Veșnicia, viața fără de moarte. Ajunși spre seară în „Ierusalimul neamului românesc”, Mănăstirea Putna, cu binecuvântarea părintelui stareț Melchisedec, pelerinii s-au bucurat de găzduire, de cină, dar și de cuvânt de folos. Părintele Ieremia a rămas cu tinerii pentru a le răspunde la întrebări. 1 Decembrie ne-a aflat la Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Ștefan. Ziua a continuat cu vizitarea muzeului, a chiliei Sfântului Daniil, vizitarea mănăstirilor Sucevița și Moldovița. Seara ne-a aflat urcând munții Călimani, pentru a înnopta la „Schitul celor 12 Apostoli”, aflat la 1600 m altitudine. Temperatura a coborât la -12 grade, iar vântul șuiera printre brazi, când undeva s-au văzut luminile timide ale Schitului. Unul dintre colegi a început să cânte „Cuvine-se cu adevărat”, arătând prin aceasta cât de mult se bucură că am ajuns. Când ești mort de oboseală, rugăciunea iese din inimă. S-a trezit în noi în aceste zile o dorință de a învăța, de cunoaștere, dar și de libertate, de cercetare interioară, de schimbare, de a fi mai buni.

Poate cel mai de preț lucru pe care l-am cules în pelerinaj a fost bucuria. Drumul, frigul, vinul fiert, întâlnirea cu oamenii, dar și cu peisajele de munte, ne-au adus bucurie. Acest prim pelerinaj ne-a adus și curajul de a mai îndrăzni. Se pot face lucruri frumoase împreună. Studenții de la Facultatea de Teologie au potențial. Prezența părintelui Nicodim a adus un plus de siguranță și de original. Ușor ironic, dar și vesel, critic dar și sfătos, ne-a învățat multe. Printre altele, unii dintre noi au învățat rugăciunea de mulțumire de după masa de seară, „Veselitu-ne-ai pe noi Doamne”.Părintele Filotei, egumenul Schitului,și părintele Chiril ne-au dat un exemplu pilduitor de ospitalitate și dragoste. Pentru toate acestea,nu  putem decât să dăm slavă lui Dumnezeu și să nădăjduim că ne v-a ajuta și inspira pentru a petrece anii de studiu la Iași cu cât mai mult folosovnicesc. (Cătălin Popa, anul I Facultatea de Teologie - Iași)

Citește despre: