De aceea patriarhii au trăit ca străini şi înţeleptul Iosif a fost vândut ca sclav, şi poporul cel cuvios a fost asuprit de duşmani. Şi de aceea fericitul Ieremia, cel plin de îndrăznirea cea bună, dispreţuind ruşinea, s-a expus în public cu o cingătoare de femeie şi, dând a doua oară mărturie, a fost aruncat într-o groapă cu noroi. Şi Isaia, mai înainte vestitorul venirii în trup a lui Dumnezeu Cuvântul, proorocea umblând gol şi desculţ spre pildă poporului, a răbdat să fie tăiat cu un fierăstrău de lemn. Iezechiel l-a arătat poporului pe Dumnezeu gol, pe roţi de foc şi pe cele patru fiinţe heruvice. Neamul profeţilor a fost trecut prin sabie de Izabela. David, cel numit părinte al lui Hristos după trup, a fost prigonit de Saul. Daniil, cel ce a fost învrednicit de arătarea Tatălui şi a Fiului în Duhul şi arătătorul judecăţii, a fost aruncat în groapa cu lei a doua oară. Iar buna aceea mireasmă întreit odrăslită care a biruit focul, adică, Anania, Azaria şi Misail, în cuptorul haldeilor a fost aruncată. Iar Macabeii au fost ucişi, fiindcă au mărturisit pentru legea părintească. Lui loan, celui mai mare întru toţi sfinţii, i s-a tăiat capul, fiindcă a mustrat adulterul. Pavel, cinstitorul de Dumnezeu, la fel, a fost decapitat. Petru, corifeul apostolilor, a fost răstignit pe cruce. Iacov a fost ucis cu sabia. Toma în India a fost străpuns cu suliţa de patru oşteni. Ştefan, întâiul mucenic, a fost ucis cu pietre. Pruncii din Betleem au fost jertfiţi. Mucenicii au fost ucişi. Dar mai presus de toţi, Însuşi Născătorul vieţii noastre, Dumnezeu Cuvântul şi Mântuitorul nostru, fiind biciuit până la sânge, a fost ucis cu trupul pe cruce, ca, prin propria Lui moarte, să fie nimicit cel ce are stăpânire asupra morţii, adică diavolul.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 77)