mucenici

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Sfântul Mucenic Nichita Romanul, ars de viu în fața altarului

Văzând mai-marii goţilor credinţa şi biruinţa lui asupra păgânilor şi pornindu-se marea persecuţie a lui Athanaric împotriva creştinilor, din anul 372, Fericitul Nichita a fost prins de ostaşi în biserică, pe când slujea, şi ars de viu în faţa sfântului altar, după obiceiul goţilor, în ziua de 15 septembrie. Vina lui era că îi îndemna pe creştini să nu jertfească unui idol al goţilor, pe care îl purtau într-o căruţă, prin sate.

Minunea arborilor care „plâng” pentru uciderea Sfântului Mucenic Isidor

Acești arbori de mastic, când au asistat la moartea martirică a Sfântului Isidor, „s-au întristat” mult și au început să „plângă cu lacrimi” din cunoscuta rășină de mastic. De atunci, evlavioșii locuitori ai insulei Hios l-au recunoscut ca patron spiritual al lor pe Sfântul Mucenic Isidor.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

Paraclisul Mucenicilor Vatopedini

În partea de apus a Mănăstirii Vatoped, lângă mare, se întinde o suprafață nisipoasă numită „Marele Kalamiți”. Acolo se află o stâncă ce iese puțin deasupra apei și pe care se află așezată o cruce care amintește de moartea mucenicească a egumenului Eftimie.

Ce vrea să spună Mântuitorul prin cuvintele jug şi sarcină?

Pentru aceste suflete mari, într-adevăr jugul este bun şi sarcina uşoară – fiindcă Hristos este dragostea lor şi nădejdea lor. Iar cu Hristos, şi pe cruce este uşor, şi în mormânt este luminos, şi în iad este plăcut.

Locul de închinare al Sfintei Teodora din Vasta

Copaci, biserică, izvor se află pe locul în care a fost înjunghiată pe nedrept Cuvioasa Teodora, victimă a unei grele calomnii. Şi amintesc de ulti­mele cuvinte rugătoare ale sfintei, dinaintea marti­riului ei: „Dumnezeul meu şi Doamne al meu! Trupul meu să se facă biserică, sângele meu să se prefacă-n râu, iar părul meu să se facă copaci”.

Soții credinicioși unul altuia și lui Dumnezeu ‒ mucenici ai Bisericii

La slujba cununiei, mirele şi mireasa sunt şi ei încununaţi şi chemaţi să dea mărturie lui Hristos prin vieţile lor şi chiar până la moarte, dacă este nevoie. Ei mai sunt chemaţi să-şi jertfească vieţile unul pentru altul, lucru pe care Biserica îl recunoaşte limpede şi îl cinsteşte ca pe un fel de mucenicie.

Ansamblul clădirilor Mănăstirii Zografu

Asemenea unei cetăţi cu ziduri înalte, Mănăstirea Zografu impresionează pe orice pelerin athonit. Înfăţişarea de astăzi a corpului de vest al mănăstirii se datorează înnoirilor făcute la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Mucenicul Mamant – sfântul prieten al fiarelor

Cu porunca lui Dumnezeu, se adunau la Sfântul Mamant, în pustia aceea, fiarele, ca oile la păstor şi ca nişte pricepute îşi plecau urechile lor la cuvintele Sfântului şi i se supuneau. Hrana lui era lapte de animale sălbatice pe care, mulgându-le, făcea brânză de mâncare nu numai pentru el, ci şi pentru săraci.

Pagini