mucenici

Mănăstirea Sinai – patria primilor călugări mucenici

Sfânta Împărăteasă Elena a ctitorit prima biserică de pe Muntele Sinai, punând astfel temelia marii mănăstiri ce a fost închinată Sfintei Ecaterina. Comunitatea sinaitică a dat sinaxarului primii călugări mucenici.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic ‒ drumul spre sfințenie

Slujind ca diacon, Sfântul Ermil a fost prins de ostașii Împăratului Liciniu și chinuit îndelung, pentru a se lepăda de Hristos și a sluji zeilor. Dar Ermil Îl iubea atât de mult pe Dumnezeu, încât îngerii îi vorbeau și îl întăreau să pătimească, iar tăria lui i-a înmuiat inima lui Stratonic, străjerul temniței, încât au ales amândoi să moară pentru Împărăția cea veșnică și să nu țină seama de durerile și ademenirile la care au fost supuși.

Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița ‒ drumul spre sfințenie

Sfânta Tatiana iubea mult rugăciunea și postul, încât se asemăna unui înger și, pentru curăția și înțelepciunea ei, a fost aleasă diaconiță a Bisericii din Roma. Fiind atunci împărat Alexandru Sever, în vârstă de numai 16 ani, lăsase cârmuirea cetății în mâinile dregătorilor săi care, slujitori la idoli fiind, îi urau și îi prigoneau pe creștini, chinuindu-i și omorându-i. Așa a fost prinsă și Sfânta Tatiana, cu gândul că o vor face să se închine idolilor și să renunțe la iubirea ei pentru Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Sfântul Mucenic Polieuct ‒ drumul spre sfințenie

Necredincioșii priveau cum Sfântul Polieuct se îndreaptă cu așa o bucurie spre moarte, încât mulți dintre ei au început să creadă în Dumnezeu. Și pășea sfântul de parcă avea alături un om cu care vorbea, dar pe care nimeni în afară de el nu putea să îl vadă. După ce și-a luat rămas bun de la Nearh, cel care îl făcuse să părăsească slujirea zeilor, și-a plecat capul sub sabie, fiind botezat chiar în propriul său sânge.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

Sfânta Muceniţă Apolinaria ‒ drumul spre sfinţenie

După câţiva ani petrecuţi într-o luncă, cu trupul plin de răni, s-a dat drept bărbat şi a intrat într-un schit de călugări, făcându-se cunoscut faptul că era femeie după moartea sa.

Sfântul Mucenic Gordie ‒ drumul spre sfințenie

Sfântului Mucenic Gordie i s-a descoperit Dumnezeu, făcându-i mari daruri și deslușindu-i taine, căci el lupta acum pentru viața cea veșnică, postind și rugându-se, fără să se împiedice de foamea care-l chinuia sau de greutățile pustiei.

Sfântul Mare Mucenic Sava, un martir al adevărului

Ostaşii voind să-l elibereze, el le-a răspuns: „Împliniţi porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu ceea ce voi nu puteţi vedea. Văd pe cei care aşteaptă să ia sufletul meu şi să-l ducă în lăcaşul slavei lui Dumnezeu...”.

Tăierea împrejur a lui Hristos și primirea Numelui

Hristos, plecând de la tăierea împrejur impusă de tipicul Legii, a făcut trecerea spre tăierea împrejur duhovnicească, care înseamnă reînnoirea totală a omului. Aceasta este desăvârșirea noii creații, a noii tăieri împrejur duhovnicești.

Pagini