Până pe 8 decembrie ieşenii pasionaţi de restaurare şi nu numai pot vizita expoziţia „Ştiinţa restaurării. Punte între trecut şi viitor“, deschisă la Muzeul Unirii din Iaşi. Este vorba de peste 56 de obiecte, reprezentând piese textile, ceramică de Cucuteni, icoane, carte veche, piese de mobilier, tablouri, obiecte din metal şi sticlă, restaurate pe parcursul ultimilor trei ani de către cei 30 de restauratori de la Centrul de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi. Vernisajul expoziţiei a avut loc ieri, la eveniment fiind prezenţi pr. Cristian Muraru, directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“ din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Aurica Ichim, directorul Muzeului Unirii din Iaşi, şef Birou Conservare în cadrul Complexului Muzeal „Moldova“, precum şi Maria Geba, şefa Centrului de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural din cadrul Complexului Muzeal „Moldova“. „Multe dintre aceste obiecte sunt de o vechime apreciabilă, sunt unicat, altele rare, de o valoare inestimabilă. Avem expuse obiecte din ceramică, sticlă, metal, os, textile, piele, dar şi picturi, cărţi bisericeşti şi diverse documente, obiecte de mobilier. Piesa de rezistenţă a acestei colecţii o reprezintă o Evanghelie cu ferecătură lucrată în Rusia. De asemenea, o altă piesă de valoare este harta oraşului Iaşi“, a explicat Maria Geba, şefa Centrului de Cercetare şi Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

Cele 56 de exponate ce fac obiectul expoziţiei sunt însoţite de o documentaţie amănunţită, astfel încât vizitatorii avizaţi şi neavizaţi să poată înţelege munca şi migala necesare acestui complicat proces de readucere la viaţă a obiectelor vechi. „Această expoziţie este o invitaţie la a privi cum un obiect degradat poate să ajungă într-o stare de folosinţă. Restaurarea care s-a făcut pe aceste obiecte este o restaurare fizică, chimică, dar ne revine nouă menirea, ca atunci când păşim într-un spaţiu expoziţional, să interiorizăm gândul cum am putea să facem şi noi ca aceste obiecte să depăşească istoria“, a spus, cu ocazia vernisării expoziţiei, părintele Cristian Muraru, directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“ din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Piesa centrală a expoziţiei, o Evanghelie de la 1883

În cadrul expoziţiei deschisă la Muzeul Unirii sunt prezentate doar o parte dintre obiectele restaurate în cadrul Centrului de Restaurare în perioada 2009-2011, piese aflate în colecţiile muzeelor din cadrul Complexului Muzeal „Moldova“. Astfel, vizitatorii pot admira obiecte din textile şi piele (mănuşi, cape, evantaie, batiste), cărţi bisericeşti şi tipărituri rare, icoane pe lemn sau pe pânză, tablouri, vase din ceramică, metal sau sticlă, os, fildeş, porţelan, precum şi piese de mobilier. Toate readuse la viaţă printr-un minuţios şi foarte atent proces de restaurare. „Cel mai dificil de restaurat sunt artefactele scoase din săpături arheologice şi, desigur, tablourile“, a subliniat Maria Geba.

Piesa centrală a colecţiei este o Evanghelie tipărită la Moscova, în 1883, pe care restauratorii au readus-o aproape de starea iniţială după aproape un an şi jumătate de muncă. „Această Evanghelie provine din colecţia Muzeului de Istorie a Moldovei, este o Evanghelie rară şi s-a lucrat pe bloc nedesfăcut. Asta înseamnă că nu s-a desfăcut legătura cărţii vechi. De asemenea, ferecătura, care este dintr-un material nobil, a fost restaurată integral“, a precizat Maria Geba.

Printre obiectele rare ale expoziţiei se numără un glosar tipărit în 1871, la Bucureşti, precum şi o veche carte de învăţătură românească. De o valoare remarcabilă este şi icoana lipovenească a Sfântului Nicolae, pictată pe lemn de tei, datând din 1832. „Publicul neavizat în materie de ocrotire a patrimoniului trebuie să plece de aici cu ideea că atunci când intră într-un muzeu şi contemplează un exponat trebuie să ştie că în spatele lui, pe lângă o muncă de datare, de încadrare în epocă, există şi o enormă muncă de salvare a acestui artefact, ca să poată trece, să spunem, de la o săpătură la un exponat muzeal“, a mai subliniat Maria Geba.