Istoricitatea și importanța întâmplărilor biblice fascinează pe mulți creștini, călătoria în Țara Sfântă devenind astfel un deziderat pe parcursul vieții fiecăruia. Fie că studiezi Teologia în cadrul unităților de învățământ, fie că citești Sfânta Scriptură și asculți ca simplu laic faptele minunate ale Dumnezeului nostru întrupat, a peregrina prin locurile viețuirii Sale pământești trezește în tine dorința de a-L înțelege mai bine și a Îi face loc în inima ta.

Orașul Betleem, locul în care am fost cazați, ne-a stârnit un mic fior la gândul că Însuși Domnul Cerului alege acest loc pentru a-I fi adăpost de noapte (mult mai neprimitor, decât în cazul nostru).

Prima zi a început cu Sfânta Liturghie în peștera Nașterii. Mulți dintre noi ne-am împărtășit. A-L primi pe Dumnezeu este întodeauna motiv de sărbătoare. Dar aici, la Betleem, parcă nu mai știi cine pe cine primește mai mult. Ne-am închinat apoi la sfintele moaște a pruncilor uciși de Irod și am văzut peștera Fericitului Ieronim.

Ziua a continuat cu urcarea pe Muntele Eleon și vizitarea locului Înălțării Domnului, a Bisericii rusești (construită pe locul descoperirii capului Sfântului Ioan Botezătorul), mormântul Sfintei Pelaghia, Mănăstirea Sfintei Maria Magdalena, Bisericile „Tatăl nostru” și „Domnul a plâns”. La baza muntelui se află alte locuri importante: Grădina Ghețimani cu Biserica Națiunilor (ce adăpostește piatra de pe care s-a rugat Domnul), Mormântul Maicii Domnului, Biserica ridicată pe locul martiriului Sfântului Ștefan, Poarta Oilor/ leilor, Scăldătoarea Vitezda. Via Dolorosa sau Drumul Crucii reproduce, în acord cu Sfânta Evanghelie și Sfânta Tradiție a Bisericii, ultimele momente ale vieții pământești a Domnului.

Locul în care ne-am simțit cel mai acasă a fost Biserica Sfântului Mormânt cu Golgota, Piatra Ungerii și celelalte paraclise. În sunet de cântări pascale, am pășit spre Sfântul Mormânt, încercând să ieșim pentru un timp din evidenta agitație din jur.

În următoarea zi am pornit spre Pustia Iordanului. Vizitarea mănăstirilor Hozeva (ce adăpostește moaștele Sfântului Ioan Românul și peștera Dreptului Ioachim), a celei a Sfântului Gherasim de la Iordan, a Muntelui Ispitirii, a Râului Iordan și a Ierihonului (cu sicomorul lui Zaheu și Asezământul românesc de aici) ne-au făcut să conștientizăm că, indiferent de vremuri, de loc și timp, scopul vieții rămâne același: dobândirea Duhului Sfânt. Și această lucrare a presupus și presupune multă atenție și nevoință.

Țara Sfântă nu e doar locul viețuirii pământești a Mântuitorului, ci și ținut de nevoință al multor părinți. Am poposit și noi la mănăstirile Sfinților Sava și Teodosie, începători și înnoitori ai vieții de obște de aici. Nu departe de Ierusalim, la Ein Karem-ul, un ținut muntos, ne-am închinat în bisericile ce amintesc de locul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și al întâlnirii dintre Fecioara Maria și Elisabeta.

După Sfânta Liturghie de noapte de la Mormântul Domnului, am vizitat Lida (localitatea Sfântului Gheorghe, loc ce adăpostește mormântul mucenicului) și Betania (ținutul lui Lazăr și al Martei și Mariei, loc păstrează cel dintâi mormânt al acestuia). Jaffa sau Iope, fost port în care au acostat și corăbiile ce le-au adus pe Sfânta Maria Egipteanca sau Cucioasa Parascheve în Țara Sfântă, amintește prin biserica ortodoxă de aici de prorocul Iona și de învierea Tavitei.

Muntele Sionului cu mormântul Regelui David și cu locul Cinei cele de Taină și al Pogorârii Sfântului Duh, te poartă într-o atmosferă solemnă a istoriei regalității poporului evreu, dar și în Taina slujirii și a jertfei Mântuitorului. Zidul plângerii, Domul Stâncii (locul jertfei lui Avraam) și Așezământul Românesc din Ierusalim au încheiat vizita noastră în sudul Țării Sfinte.

În ultima zi a peregrinării noastre în Israel, am vizitat partea de nord a țării. Nazaretul, Capernaumul, Muntele Tabor, Canna Galileii și Marea Tiberiadei amintesc și azi pelerinilor de minunile săvârșite de Domnul pentru locuitorii cetăților ce nu-I înțelegeau puterea și purtarea.

Un astfel de pelerinaj te pune în fața unei promisiuni personale. Ceva în conștiința ta se schimbă sau suferă dureri ale schimbării. Un pelerin în Țara Sfântă nu este un om neapărat mai bun, mai sfânt - cum erau numiții în vechime cei ce reușeau să ajungă aici -  dar este un om care nu are cum să mai uite întâlnirea cu Dumnezeu. Și această întâlnire îl responsabilizează.

(Dan Zăhărescu - voluntar al Departamentului Misiune pentrun Tineret)