Maica Domnului a fost sărbătorită timp de trei zile în parohia Capu Satului din Câmpulung Moldovenesc. Biserica primei parohii din oraşul aflat la poalele Muntelui Rarău, închinată Sfintei Fecioare Maria, a îmbrăcat veşmânt de sărbătoare. Străvechiul lăcaş de închinăciune din lemn, înconjurat de peisajul de munte a fost pentru credincioşii parohiei dar şi pentru cei veniţi de departe loc de rugăciune şi de comuniune. În ajunul Naşterii Maicii Domnului, un sobor mare de preoţi a săvârşit slujba Vecerniei, prima slujbă din cadrul zilelor dedicate hramului. În dimineaţa zilei de 8 septembrie, care a coincis cu Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, programul liturgic a cuprins Utrenia, Litia, Sfânta Liturghie şi Agheazma mică. Pentru această zi de mare bucurie duhovnicească, biserica din Capu Satului a fost împodobită cu flori. Atât icoana praznicului pictată în afara lăcaşului cât şi icoanele împărăteşti au fost înconjurate de frumoasele flori ale toamnei. Enoriaşii au venit încă de dimineaţă la sfânta biserică, îmbrăcaţi în costume naţionale specifice Bucovinei.

Portul naţional, important pentru generaţiile viitoare

Sfânta Liturghie a fost urmată de Agheazma mică oficiată cu prilejul hramului. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi lângă Biserica "Naşterii Macii Domnului". A urmat o procesiune în jurul lăcaşului de închinăciune cu prapuri şi cruci, timp în care oamenii au fost stropiţi cu apa sfinţită. În tot acest timp, corul parohiei, împreună cu enoriaşii prezenţi au cântat "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi". Oamenii au intrat în sfântul lăcaş, au sărutat sfintele icoane şi au primit anafora, iar apoi au gustat din bunătăţile pregătite de gospodinele din parohie. "De obicei, la sărbătorile mari de peste an venim îmbrăcaţi în costum naţional. Este important ca oamenii să se îmbrace în portul naţional vechi şi să-l transmită generaţiilor viitoare", a spus Nelu Mândrilă, care purta pe umeri unul din prapuri în timpul procesiunii. "Am luat agheazmă de la sfânta biserică pentru a-mi sfinţi casa, copiii, nepoţii. Am şase copii, cinci băieţi şi o fată care a plecat în America", ne-a mărturisit Ileana Peiu. Tradiţia oficierii Aghezmei mici în ziua hramului este la Capu Satului de aproape trei decenii. "Credincioşii sunt sfinţiţi cu agheazma din ziua hramului în timpul înconjurării bisericii de trei ori. Această procesiune se mai face la Prohodul Domnului şi în noaptea Învierii, fiind o prelungire a bucuriei pascale. Dorim să onorăm sfânta biserică şi pe Maica Domnului prin înconjurarea altarului", a remarcat pr. paroh Teodor Giosan.

"Linişte şi armonie" la mormintele celor dragi

Ziua pomenirii Sfinţilor Ioachim şi Ana i-a adunat din nou la rugăciune pe credincioşi în biserica din Capu Satului. O tradiţie veche este aceea ca în prima zi după hram să se facă pomenirea celor răposaţi. Astfel, după săvârşirea Sfintei Liturghii, un sobor de peste zece preoţi au oficiat Parastasul sau "Prohodul", cum îl numesc oameniii din aceste părţi, pentru cei plecaţi în lumea veşniciei. Peste 1000 de oameni s-au rugat pentru cei dragi, iar apoi au mers la morminte unde i-au aşptat pe slujitorii sfintelor altare pentru a săvârşi un Trisaghion. "Ne aducem mereu aminte de cei care au investit material şi moral în biserica parohiei noastre, dar şi de cei dragi ai noştri care au plecat pe drumul veşniciei. An de an, numărul celor care vin la sfintele slujbe pe 9 septembrie este din ce în ce mai mare. În această zi, în cimitirul aflat lângă biserică este linişte şi o armonie. Pentru toţi este o mare bucurie, întrucât pe foarte mulţi din cei îngropaţi în cimitir i-am cunoscut, i-am petrecut şi i-am iubit. Cimitirul pentru mine este una din îndeletnicirile mele zilnice. Mulţi dintre cei pe care i-am cunoscut au ştiut să agonisească duhovniceşte în viaţă", a remarcat pr. paroh Teodor Giosan. Cele trei zile de sărbătoare de la Capu Satului au aratat înca odată că bucovinenii caută să păstreze portul popular şi credinţa strămoşească. De asemenea, grija pentru cei adormiţi a arătat credinţa lor în Înviere şi în viaţa veşnică pe care nădăjduiesc să o moştenească prin rugăciunile Maicii Domnului.