Sfârşitul aşa numitei Primăveri arabe nu va fi ştiut, poate vreme de decenii, însă ceea ce este sigur este că creştinii din zonă sunt tot mai puţini. Avem de-a face cu un exod masiv de creştini, dar şi cultura şi civilizaţia lor bimilenară piere odată cu plecarea lor.

După tragedia din Irak, acum este rândul Siriei să fie ţara de unde creştinii pleacă, deoarece sunt percepuţi ca fiind de partea preşedintelui asediat Assad.

Astfel, leagănul creştinătăţii, unde creştinii există de dinaintea islamului însuşi, este golit de creştini. Violenţa, discriminarea, războiul civil, convertirile forţate la islam, desconsiderarea sistematică, toate acestea îi determină pe creştini să aleagă occidentul.

Acum 100 de ani, 1 din 5 oameni din Orientul Mijlociu era creştin. Acum 1 din 20 crede în Hristos. Exemplul cel mai trist este în Irak, două treimi dintre creştinii din această ţară au plecat către alte ţări.
În Tunisia, după ce islamiştii au decapitat un convertit la creştinism, persecuţia este şi mai sângeroasă. Deşi media este controlată de stat şi nu ajung toate atrocităţile în occident, s-a aflat despre convertirea cu forţa, cu ameninţarea armelor a două sate de creştini din această ţară.
Situaţia din Egipt este şi ea incandescentă, după zecile de atentate şi atacuri ale mulţimii furioase conduse de salafiţi, asupra creştinilor în Cairo, Alexandria şi Assuan. Există 8 milioane de creştini în Egipt între cei 70 de milioane de musulmani.

Asistăm la o tragedie fără precedent pe mapamond. Leagănul credinţei în Hristos este epurat masiv de creştini prin diferite mijloace, cele mai multe de o violenţă extremă, iar occidentul priveşte pasiv, ori chiar îngăduitor cu zona de intoleranţă creată artificial, în care creştin de multe ori poate însemna martir.