Drumul, destul de lung mai ales în prima zi, s-a dovedit un bun prilej de a-i cunoaşte pe ceilalţi pelerini. Unii au venit să se roage, alţii pentru că se simţeau singuri, unii căutând energie, iar alţii sperând să aibă trei zile de vacanţă departe de casă. Fiecare cu motivaţia lui. Eu am mers în pelerinaj pentru prietenia care s-a născut între noi, membrii echipei de pelerinaje de la ATOR Iaşi. A fost o încununare a deselor şedinţe de organizare pe care le-am avut în ultima perioadă.

Mi-a rămas în gând Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde ne-am întâlnit cu Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu. Mi-a plăcut întotdeauna istoria. Când citesc despre ce au făcut oamenii mari de altădată, trăiesc un sentiment de înălţare şi mă simt bine şi special că sunt şi eu urmaşa lor. Gândul acesta îmi dă curaj.

Sfântul Constantin Brâncoveanu a avut o viziune largă asupra ţărilor române, privindu-le pe toate ca pe un întreg, nedespărţite. S-a îngrijit de românii de peste tot, chiar dacă vremurile vitregi au aşezat graniţe între fraţi. Pentru că în vremea lui românii ortodocşi din Transilvania nu aveau un sprijin pe care să se poată bizui, Brâncoveanu a ridicat în Transilvania, la Sâmbăta de Sus, o minunată biserică de piatră. În jurul acesteia a început să înflorească cultura, arta şi mai ales credinţa ortodoxă.

În timp ce cântam Balada Sfinţilor Brâncoveni în biserica mănăstirii, mi-a apărut în minte momentul în care el a fost martirizat împreună cu cei patru fii ai săi. Cred că este înfricoşător să-ţi vezi copii ucişi în faţa ta. Tatăl Mitropolitului Antonie de Suroj îi spunea fiului său: „Să nu uiţi niciodată că a fi viu sau a fi mort nu însemnă mare lucru. Ceea ce contează este lucrul pentru care trăieşti şi lucrul pentru care eşti gata să mori!“. Poate că un astfel de îndemn le-a spus şi Sfântul Constantin fiilor săi în ultimele clipe ale vieţii pentru a-i încuraja. Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost un biruitor chiar dacă a murit.

Pentru noi, tinerii, pelerinajele sunt o experienţă extraordinară deoarece nu primeşti informaţia doar la nivel raţional sau intelectual, ci o primeşti şi cu sufletul. Vezi cum arată locurile despre care ai citit, pui mâna pe zidurile ridicate cu sute de ani în urmă, te întâlneşti cu oamenii acelui loc.

Mă gândesc deja înspre următorul pelerinaj, care nădăjduim noi, echipa de la departamentul de pelerinaje al ATOR Iaşi, va fi în perioada 16-18 iunie 2017 în Maramureş. Nu se poate să nu-i cunoaştem şi pe înaintaşii noştri de dincolo de munţi, să cunoaştem locurile de unde a venit aici Dragoş şi Bogdan în secolul al XIV-lea. (Iuliana Pîrvu, ATOR Iaşi)