Cruce în formă de potir, asemănătoare celor înălţate la Mănăstirea Hadâmbu din judeţul Iaşi. Aşa au dorit enoriaşii Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din satul Topile, comuna ieşeană Valea Seacă, Protopopiatul Paşcani, să-şi cinstească înaintaşii, să-şi aducă aminte că prezentul lor se sprijină şi pe crucile din cimitirul unde se odihnesc părinţii, bunicii şi străbunicii lor.

Prelucrată din lemn de frasin de sculptorul Costel Mirel Nechita, care este şi dirijorul Corului „Sanctus“ al Catedralei Mitropolitane din Iasi, crucea înaltă de trei metri a fost ridicată mulţumită eforturilor financiare ale credincioşilor parohiei care au dorit să susţină benevol această iniţiativă. Odată cu acest demers de recunoştinţă, Consiliul Parohial din satul Topile a hotărât şi pus în aplicare şi înlocuirea porţilor de acces în complexul parohial. Astfel, vechile porţi din lemn, care de-a lungul anilor s-au degradat, au fost înlocuite cu o structură nouă, din beton, cu o deschidere mai mare. Însă, pentru a păstra din imaginea celei vechi, tradiţionale, poarta cea nouă a fost placată cu dulapi de stejar, sculptaţi, iar pentru o mai bună conservare, vechiul acoperiş, de asemenea din lemn, a fost înlocuit cu unul din ţiglă metalică.

La ce trebuie să ne gândim când vedem Sfânta Cruce

Slujba de binecuvântare a troiţei şi a noilor porţi de acces a fost săvârşită ieri, 23 august 2015, la orele după-amiezii, de un sobor de preoţi şi diaconi, protos fiind părintele Pavel Postolachi, protopop al Protopopiatului Paşcani. Bucuria şi surpriza slujitorilor şi a credincioşilor prezenţi la eveniment au fost nemăsurate întrucât printre ei a poposit şi Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan. Cu acest prilej, chiriarhul Moldovei şi Bucovinei s-a închinat la crucea înălţată în incinta complexului parohial din Topile, a rostit rugăciuni de binecuvântare, apoi a ţinut celor prezenţi un cuvânt de învăţătură: „Când vedem o cruce la răspântie de drumuri ori lângă biserică, ne aducem aminte de un lucru, şi anume că suntem creştini ortodocşi. Oricând vedeţi o Sfântă Cruce să vă aduceţi aminte de faptul că aţi fost botezaţi în această credinţă, că naşii dumneavoastră au rostit Crezul şi că acel copil, care acum sunteţi dumenavoastră, trebuie să aveţi o viaţă cât mai aproape de ceea ce înseamnă creştinul ortodox. Oriunde vedeţi această Sfântă Cruce să spunţi: «Mama mea este Biserica Ortodoxă! Tatăl meu este Iisus Hristos! Sora mea este Maica Domnului!». Aşa familie binecuvântată ne-a dăruit Dumnezeu! Ori de câte ori vedeţi semnul Sfintei Cruci să vă întrebaţi: «Eu de dimineaţă m-am rugat? Sau nu m-am rugat...?». Când vedeţi semnul Sfintei Cruci să ziceţi: «Eu duminica trecută la slujbă am fost? Sau n-am fost...?». Când vedeţi semnul Sfintei Cruci, miercuri fiind, sau vineri, să vă întrebaţi: «Eu postesc astăzi? Sau nu postesc...?». Când vedeţi semnul Sfintei Cruci să vă întrebaţi: «Eu, milostenie de când n-am mai făcut? Când am dat eu ultima bucată de pâine unui sărac? Când am dat eu, toamna, un caiet la şcoală pentru o familie cu mulţi copii care nu are posibilitatea să le cumpere?». Aceasta este semnificaţia Sfintei Cruci. Noi o aşezăm aici frumos tocmai ca ea să ne aducă aminte de acest lucru, că suntem creştini ortodocşi“.

„Oare tata ce m-ar sfătui dacă ar fi acum cu mine?“

În faţa numeroşilor credincioşi care s-au rugat împreună cu preoţii slujitori, părintele paroh de la Topile, pr. ic. stavr. Mihai Fronea, a spus: „În urmă cu zece ani, la 28 august 2005, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care atunci era Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, sfinţea biserica nou construită în satul nostru după ani şi ani de eforturi binecuvântate, aducând bucurie mare credincioşilor care au susţinut netăgăduit această lucrare. Unii dintre aceia astăzi nu mai sunt printre noi, au plecat la Domnul, însă, noi ştim că de acolo ei veghează, dacă moştenirea pe care au lăsat-o comunităţii noastre se bucură de cinstire, iar memoria lor mai este vie. Unde altundeva să cinstim memoria lor dacă nu în familia tradiţională creştinească românească, la biserică, la mormântul părinţilor, la crucea unde noi mai vărsăm câte o lacrimă, mai cerem sfat şi ajutor, unde ne întrebăm: «Oare mama ce ar fi făcut în situaţia în care mă aflu acum?», «Oare tata ce m-ar sfătui dacă ar fi acum cu mine?»“ şi unde, iată, în memoria lor mai facem o pomană, o faptă bună, fiecare în particular, sau, aşa cum s-a întâmplat azi, în colectivitate, zidim un monument în memoria lor“.

Cel care a realizat troiţa, sculptorul Costel Mirel Nechita, a evidenţiat faptul că troiţa de la Topile „este asemănătoare celor de la Hadâmbu. Ea este realizată din grindă de frasin, îmbrăcată în dulapi de frasin sculptaţi, bogaţi în ornamente florale lucrate manual. Troiţa este sub formă de potir, pot spune din mai multe puncte de vedere: Hristos este şi pe Sfânta Cruce, Jertfa sângeroasă, dar şi în potirul reprezentat sub picioarele Hristosului Cel răstignit, dar şi în potirul ca formă a troiţei. În baza de jos a acesteia sunt trei trepte, având, de asemenea, o simbolistică deosebită“.