Oamenii au impresia că nu vor muri niciodată. Simultan oamenii au impresia că vor muri mâine. Aceste două evidenţe concomitente, dar de sens contrar au darul de a arunca în deznădejde şi pe cel mai temerar căutător de adevăruri despre om. Cum să depăşim, această problemă?

Ar trebui să vedem de ce cred oamenii că vor muri mâine, mai precis în raport cu ce cred oamenii că vor muri mâine. Oamenii cred că vor muri mâine în raport cu dorinţa lor de a se bucura de orice cât mai mult şi cât mai repede. În materie de dorinţe totul trebuie să fie aici şi acum pentru că mâine...

De ce cred oamenii că vor trăi la infinit atunci? Oamenii cred că vor trăi la infinit pentru că vor să amâne cât mai mult consecinţele faptului că vor să trăiască aici şi acum până la capăt îndeplinirea tuturor dorinţelor pentru că mâine…

Ce se va întâmpla mâine? Aici este contradicţia fatală pentru că simultan mâine nu vine niciodată şi vine negreşit. Nu vine niciodată, vom trăi la infinit, deci putem face ce vrem, şi putem face ce vrem pentru că mâine vine cu certitudine si mâine vom muri.

Cine reuşeşte să dea de cap acestei contradicţii va fi mai mare decât Alexandru Macedon care a tăiat cu sabia nodul gordian sau decât Cristofor Columb care a reuşit să aşeze un ou pe masă, în picioare, fără să se răstoarne. 

S-ar putea să vi se pară acest lucru un sofism destul de ieftin. Cu siguranţă este ieftin pentru că respectă legea cererii şi ofertei, cu cât este mai ieftin cu cât creşte şi cererea şi după cât de răspândit este se pare că este cel mai ieftin sofism după care trăiesc oamenii.

Gândiţi-vă doar la criza financiară. Este expresia acestui sofism, oamenii cheltuiau ca nebunii pentru că vor muri mâine şi simultan vroiam să câştige cât mai mulţi bani pentru trebuiau să îşi asigure existenţa cât mai confortabil în perspectiva faptului că vor trăi la infinit.  

Gândiţi-vă la criza morală. Poţi să faci orice cu tinereţea ta, deci o poţi irosi cum crezi de cuviinţă pentru că oricum îmbătrânim şi murim, dar e bine să amâni să faci lucrurile bune, ca de exemplu să te căsătoreşti să faci copii, pentru că ai timp berechet la dispoziţie vei fi tânăr(ă) şi frumos(oasă) la infinit.  

Gândiţi-vă la criza politică. Trebuie să aduni cât mai mult din bugetul de stat pentru tine acum că mâine pierzi alegerile şi ce te mai interesează atunci, dar trebuie să cheltuieşti oricât din bugetul de stat ca să mai câştigi încă o dată alegerile.

Gândiţi-vă la criza duhovnicească. Tot păcătuim ca să nu rămână cumva ceva nefăcut şi să nu mai avem ocazia să îl facem, dar orice am face nu ne pocăim pentru că avem timp berechet.

Nu-i aşa că nu v-aţi mai gândit la acestea de ceva vreme, gândindu-vă că aveţi altele mai importante de gândit că vorba aceea, muriţi mâine, dar că aveţi tot timpul să vă gândiţi la asta pentru că totuşi veţi trăi la infinit.

Şi atunci cine e sofistul şi pe viaţa şi mântuirea cui?