Am aflat cu profundă durere de trecerea din această viaţă, după o îndelungată suferinţă, a Mitropolitului Damaskinos Papandreou (1936-2011), personalitate marcantă a întregii creştinătăţi şi bun prieten al Bisericii Ortodoxe Române şi al poporului român.

Mitropolitul Damaskinos a absolvit Institutul de Teologie Ortodoxă a Patriarhiei Ecumenice din Halki (1959), apoi şi-a continuat studiile postuniversitare în Istoria Bisericii şi Filosofia Religiilor la Universităţile din Bonn şi Marburg (1959 - 1965). A fost hirotonit ieromonah, apoi ridicat la rangul de arhimandrit în anul 1961. În anul 1966 a devenit doctor al Facultăţii de Teologie din Atena şi numit Stareţ al Centrului monahal ortodox de la Taizé, Franţa;

În anul 1966, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Athenagoras, a înfiinţat în Elveţia Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice din Chambésy – Geneva, unde este numit director (1969).

În anul 1968 a fost înfiinţat Secretariatul pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, cu sediul la Chambésy – Geneva, iar Mitropolitul Damaskinos al Elveţiei este numit coordonator al acestui Secretariat, demnitate exercitată mai bine de treizeci de ani, timp în care a desfăşurat o laborioasă şi uneori dificilă lucrare în vederea constituirii documentaţiei şi alcătuirii rapoartelor pentru Comisiile interortodoxe pregătitoare şi pentru Conferinţele panortodoxe presinodale, pentru comunicarea dintre Bisericile Ortodoxe autocefale şi pentru dialoguri intercreştine. Eforturile sale multiple, depuse în favoarea practicii sinodalităţii panortodoxe, au contribuit la familiarizarea creştinilor ortodocşi cu problematica viitorului Sinod Panortodox, cu preocupările comune de astăzi ale Bisericilor Ortodoxe autocefale, ajutând pe mulţi să înţeleagă că Ortodoxia transcende limitele naţiunilor şi regiunilor geografice, fiind mărturisirea iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

În anul 1970 a fost ales Mitropolit de Tranoupoleos, iar în 1982 a devenit primul Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice în Elveţia. A înființat în anul 1997 un Institut Teologic Ortodox postuniversitar la Chambésy, Geneva. În anul 1999 a fost ales Preşedinte al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase, de la Bruxelles, iar în anul 2003 s-a retras din scaunul de Mitropolit al Elveției, din motive de sănătate, primind titlul onorific „Mitropolit de Andrianopolis”.

Mitropolitul Damaskinos Papandreou a desfăşurat o amplă activitate eclesială, ecumenică și interreligioasă. Ca o recunoaştere a meritelor sale i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către mai multe Universităţi din Europa şi din întreaga lume. A primit înalte distincţii și onoruri din partea mai multor Biserici Ortodoxe autocefale. A fost primul deţinător al premiului Abt Emmanuel Heufelder din partea mănăstirii romano-catolice din Niederaltaich, pentru contribuţia sa ecumenică de apropiere între Biserici. Cercetările sale asupra dialogurilor teologice şi ecumenice s-au concretizat în publicarea a peste 200 de lucrări sub formă de monografii, studii, articole, cursuri, conferințe.

Prieten al Biserici Ortodoxe Române, Mitropolitul Damaskinos a primit în anul 1981 titlu de Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

De asemenea, păstrăm vie în suflet amintirea evenimentului decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, în ziua de 4 iunie 1999.

Personalitate proeminentă şi în acelaşi timp accesibilă, Mitropolitul Damaskinos intra rapid în dialog amical cu persoane simple, dar şi în dialog elevat cu personalităţi de ranguri şi funcţii înalte. Ajutat de o vastă cultură teologică, de o nobleţe sufletească naturală, de o bogată experienţă ecumenică şi internațională, el reuşea să rezolve adesea probleme dificile sau delicate.

Reşedinţa sa din Elveţia era deschisă deopotrivă ierarhilor şi studenţilor ortodocşi din ţări diferite. Totodată, el era un om al păcii şi al dialogului în raport cu reprezentanţi ai iudaismului şi islamului.

În calitate de coordonator al Secretariatului pentru pregătirea Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, a vizitat toate Bisericile Ortodoxe şi a păstrat legături de suflet cu toţi cei pe care i-a întâlnit. La Chambésy, în biserica parohiei greceşti, putea fi văzut uneori cântând la strană, dând răspunsurile la Sfânta Liturghie sau la Vecernie, iar alteori vizitând comunităţile greceşti din Elveţia.

Vizitele sale în România, la începutul anilor '90 şi apoi în anii 1998 şi 1999, cu precădere la Bucureşti şi în Moldova, ni-l readuc în amintire ca fiind un om erudit şi comunicativ, nobil şi cald la suflet, deschis şi receptiv, înţelept şi generos, sprijinind o mulţime de studenţi ortodocşi din ţări diferite.

Numeroasele daruri pe care le-a primit de la Dumnezeu le-a cultivat cu simţul responsabilităţii, oferind şi altora, cu mărinimie, bucurii ale comuniunii în credinţă, roade ale talanţilor înmulţiţi spre slava lui Dumnezeu şi binele Bisericii.

Cunoscând ampla sa activitate şi dăruire jertfelnică pentru Biserică, moştenirea spirituală şi culturală lăsată celor de azi, aducem omagiu pios de pomenire şi cinstire memoriei sale ca unui distins ierarh ortodox, care a răspândit în jurul său lumină, prietenie şi speranţă, a cultivat comuniunea eclesială prin relaţii frăţeşti pline de preţuire şi de căldură cu toate Bisericile Ortodoxe, a păstrat o vie și statornică dragoste faţă de propriul său popor elen, şi în acelaşi timp a devenit prieten al altor popoare.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

sursa: basilica.ro