Cu acest prilej, preotul paroh, dimpreună cu autoritățile locale și reprezentanți ai Armatei Române, au celebrat acest „secol de viață” pe care bătrânul Toader Arim l-a împlinit săptămâna trecută și au organizat un moment festiv. Pe lângă urările tradiționale și cadourile primite din partea celor prezenți, localnicul a fost răsplătit de parohie cu o diplomă aniversară, iar părintele paroh a oficiat o slujbă de mulțumire pentru toată binefacerea revărsată de Domnul de-a lungul anilor.

Mai multe detalii ne-a oferit părintele Alin Aroșoaie de la Parohia Concești: „S-a născut la data de 18 februarie 1922, din părinții Gheorghe și Aglaia Arim, fiind cel de-al doilea copil din cei cinci ai familiei. Copilăria și-o petrece la casa părintească, urmând cursurile școlii primare în satul natal Concești. Tatăl său făcând chirie cu căruța, încă de la vârsta de 10 ani l-a luat și pe el, mergând cu căruța încărcată de sumani la munte, în Bucovina. Viața a fost dură cu el: crescând mai mare, tatăl îl trimitea singur, cu căruța încărcată cu valuri de sumani, pe care le ducea la prelucrat la piuă în ținuturile Bucovinei, apoi se întorcea acasă, parcurgând distanța de aproximativ 200 km dus-întors. La vârsta de 21 de ani se căsătorește cu Olga, iar după cinci săptămâni, este încorporat ca militar. Armata a făcut-o la unitatea militară din Dorohoi. La jumătatea perioadei de armată a fost trimis pe front tocmai în Transnistria, deoarece se declanșase cel de-al Doilea Război Mondial. În război a avut misiunea de trăgător, misiune pe care a îndeplinit-o cu jertfelnicie, curaj și devotament până în momentul în care a fost rănit, iar urmele au rămas până în prezent, așa cum ne-a mărturisit veteranul nostru:

«Greutăți au fost multe, dar cea mai urâtă și mai grea perioadă din viața mea a fost atunci când am luptat pe front. Eram  în pericol de moarte în orice moment. De altfel, o parte din soldații cunoscuți de mine au murit, lăsând în urmă văduve și orfani. Momentul cel mai tragic a fost atunci când glonțul m-a rănit. Norocul meu că m-a găsit asistentul Chirică Pintilie, care era din sat cu mine. M-a recunoscut, m-a luat în spate și m-a cărat până la un vagon amenajat. Acolo mi-a acordat primele îngrijiri, mie și celorlalți răniți. Apoi ne-au pus mai mulți răniți pe un fel de remorcă și cu tractorul ne-au transportat până la Ripiceni, unde am fost îngrijiți, iar de aici ne-au trimis la diferite spitale din țară. Eu am fost trimis la spitalul din Târgoviște, unde am fost operat la mâna stângă, mâna de la care pierdusem 3 degete. Mi-a pus mâna în ghips și am stat în spital aproximativ două luni. După această perioadă m-au clasat și am fost lăsat la vatră, cum s-ar zice. Am venit acasă, unde mă aștepta femeia și părinții, reluându-mi viața de la început. Mai târziu, cu ajutorul unei rude, am întocmit dosarul, l-am trimis la București și am fost declarat veteran de război. Bine că am rămas în viață, m-am reîntors acasă și am urmat cursul vieții. Pentru aceasta îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am trăit și am ajuns până aici». 

S-a întors acasă după 2 ani și 7 luni, iar Dumnezeu a rânduit ca el să-și reia responsabilitățile de soț și de tată...dar nu a fost ușor. Cei doi soți se confruntă cu alte greutăți. Vine pe lume primul copil, o fetiță cu numele Viorica, pe care o pierd la o vârstă fragedă. La fel se întâmplă și cu următorii doi copii, Ghiță și Florica. În anul 1952 se naște o altă fată, Maria, iar mai târziu, peste 9 ani se naște și un băiat pe nume Aurel Teodor, copii care au adus multă bucurie în sânul familiei greu încercate, care și acum au grijă de tatăl lor Toader Arim.

 Împreună cu soția Olga au avut o căsnicie lungă și au viețuit împreună timp de 70 de ani. Au avut ca nași spirituali familia Neculai și Floarea Solschi. În perioada celor 70 de ani de căsnicie, la rândul lor au fost nași de cununie pentru 8 perechi de tineri, iar nași de botez la 12 copii. După moartea soției nu a deznădăjduit, ci a mers mai departe, cu bune, cu rele, ajungând la venerabila vârstă de 100 de ani.

Pe parcursul vieții lui, bădița Toader a trecut prin multe: război, întovărășire, cooperativizare, comunism, democrație și nu în ultimul rând prin pandemie. Motive pentru care copiii, dar și noi, îl numim Eroul nostru!

I-am fost alături astăzi (18 februarie n.r.) la ceas aniversar, dimpreună cu familia, senatorul Trufin Lucian,  primarul Costel Nazare, domnul viceprimar și doamna secretară, membrii Consiliului Local, iar noi, în semn de recunoştinţă, respect şi admiraţie pentru serviciul adus patriei şi pentru apărarea valorilor naţionale și a credinței ortodoxe strămoșești, i-am transmis tradiționala urare «La mulți și binecuvântați ani!»”.

În continuare, oficialitățile locale și invitații au rostit câteva alocuțiuni, oferindu-i la final veteranului Toader Arim un tort aniversar.