„Valoarea morală a familiei în armată. Între virtute şi onoare”
Cercul Militar Iaşi a găzduit joi, 14 noiembrie 2013, Conferinţa anuală cu tema „Valoarea morală a familiei în armată. Între virtute şi onoare”, desfăşurată sub patronajul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt”. Au susținut prelegeri Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, profesorul universitar dr. Ştefan Afloroaiei de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, şi generalul de brigadă dr. Vasile Roman, comandantul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt”. La manifestare au participat personalităţi și cadre militare din diferite medii profesionale, cu preocupări în domeniul sistemului naţional de apărare.
Cuvântul de deschidere al evenimentului i-a aparținut generalului de brigadă dr. Vasile Roman, comandantul Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt”, care a făcut o trecere în revistă a conceptelor temei conferinței: „După filosofi, conștiința morală reprezintă voința autonomă a individului călăuzită de rațiunea capabilă să emită enunțuri normative, universale. Ce este această conștiință morală și ce are ea de spus? Exprimă ea interesele, dorințele și visurile noastre personale, definitorii pentru individualitatea fiecăruia, sau ne cere să ne facem datoria în calitate de ființe umane? Câteodată, vocea interioară ne flatează și ne liniștește: «nu are de ce să-ți fie rușine de tine însuți; în fond trebuie să-ți aperi interesele, toată lumea face la fel». Acesta este glasul sinelui, avocatul care întotdeauna pledează nevinovat, dar trebuie să ascultăm și o altă voce, care ne spune lucruri foarte neplăcute, cu severitatea unui procuror: «ar trebui să-ți fie rușine; nu mai minți, tu știi că e rău ceea ce ai făcut». Acesta este glasul conștiinței morale, venit dinăuntru, și nu ca și cum ne-ar vorbi altcineva, care ne urmărește și ne judecă, spunându-ne ce trebuie să facem. O altă întrebare: ce sunt valorile? În primă instanță, valorile ne apar ca atribute ale persoanelor, ideilor, faptelor, instituțiilor; lucruri importante, vrednice de respect și prețuire, despre care oamenii cred că merită străduința de a le vedea înfăptuite, cât mai deplin. Pe scurt, valoarea este ceva important și vrednic de respect; important însă pentru cine și important pentru ce? Sub deviza multiculturalismului de tip american, lumea pestriță, dinamică și variată în care trăim încurajează aceste înțelegeri subiective ale valorilor, arbitrate de fiecare individ în funcție de plăcerile sale. Nimeni nu contestă rolul și importanța preferințelor, dar totuși valorile nu ar trebui confundate nici pe departe cu preferințele individuale, iar ideea că fiecare ins are sistemul său propriu de valori reprezintă o contradicție în termeni. Mai trebuie menționat că valorile spirituale se deosebesc radical de cele strict utilitare, printr-o caracteristică esențială: în vreme ce valoarea economică se împarte, valorile spirituale, printre care și cele morale, se împărtășesc”.
”Familia constituie un element tot atât de important pentru siguranța națională, precum organismele militare”
IPS Părinte Mitropolit și-a început prelegerea subliniind că „familia formată din bărbat, femeie și pruncii lor, constituie un element cel puțin tot atât de important pentru siguranța națională, precum organismele militare, culturale sau bisericești”, după care a făcut referire la faptul că familia este mediu propice mântuirii: „Părintele Paisie Aghioritul, despre care s-au scris șase cărți în limba română, conținând extrase din învățăturile sale, primul volum fiind numit foarte sugestiv «Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan», a spus că familia este locul unde bărbatul, femeia și copiii lor trăiesc Raiul încă din această lume. Nu există un spațiu mai bun care să-l împlinească deplin pe om, și personal și profesional, ca spațiul familial. Statistic vorbind, în urma analizelor luate pe eșantioane reprezentative, s-a constatat că omul care, din o pricină sau alta, alege o altă formă de viețuire decât în cadrul familiei tradiționale (excepție făcând monahismul), ori o libertate neîngrădită de responsabilități, devine cu timpul o prezență păgubitoare pentru cei din jur. O altă problemă pe care vreau să o aduc în atenție se referă la creșterea copiilor, și anume faptul că, dintr-o grijă excesivă a părintelui pentru binele copilului său, ca acesta să nu trăiască privațiuni și frustări, se ajunge la o atitudine care îl transformă pe copil dintr-un viitor om adevărat și de nădejde, într-o ființă fără voință și fără capacitate de luptă, totul din cauză că a avut totul la dispoziție. Trebuie găsită o măsură și calea cea mai potrivită între dragostea și jertfa pe care trebuie să le arate tatăl și mama față de pruncul lor, și o anumită disciplină, văzută ca iubire responsabilă”.
Ultimul cuvânt i-a aparținut profesorului universitar dr. Ştefan Afloroaiei de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, care a făcut un apel pentru apărarea familiei tradiționale: „Astăzi, mai mult ca oricând, familia merită și trebuie apărată. Instituția sacră a familiei trebuie cultivată, trebuie întreținută și întărită. Spun aceasta deoarece există autori contemporani foarte riguroși, care vorbesc de o criză a familiei în lumea de astăzi, iar unii merg mai departe, vorbind despre un crepuscul al familiei sau chiar de un sfârșit al familiei, văzută ca o entitate care a avut rolul ei important în anumite milenii, dar care va ieși din scena istoriei, fiind înlocuită de alte forme de comunitate sau organizare. Cercetările actuale trec foarte repede peste ceea ce a însemnat valoarea familiei tradiționale odată, punând accentul pe problemele, impasurile și crizele familiei actuale. Personal, pot primi aceste opinii până la un punct, însă nu accept ideea că familia este în criză; cel mult aș folosi sensul vechi, grecesc, al cuvântului «criză», care înseamnă timp de judecată sau de reflecție”.
La finalul manifestării, cadrele militare prezente au luat binecuvântare de la Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.