În anul 510 după naşterea lui Hristos, a fost o mare boală de ciumă şi lingoare (tifos), în Roma. Din această cauză, mureau în fiecare zi, câte 2000 de oameni. În acea vreme, fiind Papă al Romei, Marele Grigorie Dialogul, a poruncit să se scoată prin oraş, Icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cea zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, să facă Litanie şi rugăciune către Domnul, ca să înceteze moartea.

După ce s-a dus Arhiereul, însoţit de popor cu Sfânta Icoană, rugându-se Maicii mult milostive şi cu totul îndurată, ca să îmblânzească pe Stăpânul, să înceteze urgia şi dreapta lui mânie, priveau cu toţii, că pe unde treceau, pierea mirosul greu al văzduhului și se pierdea, ca un nor pe care l-ar goni un vânt puternic, rămânând în urmă văzduhul liniştit, curat si strălucitor. După ce au înconjurat toată cetatea şi au săvârşit rugăciunile, Sfântul Grigorie a văzut pe un înger stând sus pe turnul care se zice al lui Adrian şi al lui Crischentie, că ştergea o sabie însângerată, după care a pus-o în teacă. Au înţeles că pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a încetat mânia Stăpânului şi urgia.

De atunci, turnul acela nu se mai numeşte al lui Adrian sau Crischentie, ci al Voievodului Mihail, întru a cărui cinste s-a zidit cu multă cheltuială şi o biserică, spre aducere aminte a acelei faceri de minuni a Maicii lui Dumnezeu. Pentru ale cărei rugăciuni să ne izbăvim si noi de moartea cea veşnică a muncii. Amin!

(Protos. Nicodim Măndiță, Minunile Macii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 262)