Crucea bunicii – o minune din Moscova anului 1965

La începutul anului 1965, într-o clinică de copii a fost adusă fiica unui savant sovietic, membru al Partidului Comunist. Fetiţa în vârstă de opt ani era la acel moment elevă la un pension – deoarece părinţii a trebuit să plece în străinătate, pentru a executa un proiect dictat de Guvern.

La începutul anului 1965, într-o clinică de copii a fost adusă fiica unui savant sovietic, membru al Partidului Comunist. Fetiţa în vârstă de opt ani era la acel moment elevă la un pension – deoarece părinţii a trebuit să plece în străinătate, pentru a executa un proiect dictat de Guvern. Copila a fost adusă la clinică din pricina temperaturii extrem de ridicate, care dura de trei zile. În a cincea zi, starea ei agravându-se mult, a căzut într-o inconştienţă totală.

După examenul rapid care se impunea, spitalul a trimis o telegramă părinţilor, pentru a-i preveni că fiica lor era foarte bolnavă şi că va muri, probabil, peste trei sau patru zile. Medicul a dat dispoziţie ca fetița să fie mutată într-o cameră în care să fie singură. Acolo i s-a pus mască de oxigen, însă temperatura tot creştea, iar pulsul se precipita. Micuţa bolnavă, extrem de slăbită, era din ce în ce mai rău şi respira foarte greu.

Dintr-odată, s-a aşezat în şezut pe pat, zicând:

– Unde sunt tata şi mama? De ce nu sunt aici?

Doctorul şi infirmiera încercau să o liniştească, asigurând-o că părinţii aveau să sosească în curând, cu avionul.

– Chemaţi-o, atunci, pe bunica! Ea locuieşte pe strada X. Grăbiţi-vă, altfel mor! Numai ea mă poate ajuta!

Au făcut imediat ceea ce-şi dorea copila. Maşina spitalului a adus-o la prânz pe bunica. Femeia îşi exprima continuu regretul de a nu fi fost prevenită mai din timp şi cerea să rămână singură cu nepoata. Medicul a acceptat dorința femeii, dar a rugat o infirmieră să le supravegheze pe cele două, fără a fi văzută.

Bunica a scos de la piept ceva și-a pus în mâna stângă a nepoatei, după care s-a aşezat în genunchi, lângă pat, şi a început să se roage. A trecut o oră. Doctorul a fost înştiinţat şi acesta a intrat în cameră spunând calm, dar autoritar:

– Tovarăşă! Lăsaţi copilul să moară în pace!

Fetiţa, care se odihnea cu ochii închişi, i-a deschis atunci şi s-a aşezat în şezut, spunând cu o voce liniştită și sigură pe ea:

– Tovarăşe doctor, cine v-a spus că o să mor? Nu mai am febră, sunt foarte bine şi mi-este foarte foame.

Tulburat, medicul i-a luat pulsul. Acesta era normal, la fel ca şi temperatura. Durerea de cap dispăruse. Medicul s-a întors cu nişte lapte. Fetiţa a mâncat:

– Acum vreau să dorm, însă bunica va rămâne cu mine în noaptea aceasta! a spus copila, apoi a căzut într-un somn profund.

Doctorul a venit de cinci sau şase ori în timpul nopţii, să vadă cum stau lucrurile. Temperatura şi respiraţia erau normale. Orice pericol era acum definitiv îndepărtat. Când dimineaţă infirmiera a intrat în cameră, a auzit cu surprindere că fetiţa râdea şi pălăvrăgea cu bunica. Atunci când i s-a adus lapte, ea a făcut semnul sfintei cruci înainte de a bea. Infirmiera i-a spus atunci cu un ton pe jumătate serios, pe jumătate glumeţ:

– Sărăcuţa! Dumneata, care eşti membră a Tinerilor Pionieri Comunişti, ce faci acolo? Iar dumneavoastră, bătrânico, cine sunteţi?

Fetiţa a răspuns cu o siguranţă liniştită:

– De ce nu trebuie să fac semnul crucii? De crucea nu avea nici un rost aici, m-aţi fi îngropat în dimineaţa aceasta. Credeţi că nu ştiam că era cât pe ce să mor?

Spunând acestea, arătă cruciuliţa pe care o ţinea în palma stângă. Această cruciuliţă era o lucrare fină şi minunată de altădată. Pe o parte era reprezentat Hristos, pe cealaltă era gravată inscripţia: „Mântuieşte-ne şi ne ocroteşte!”.

Infirmiera a raportat toate acestea în detaliu medicilor care, majoritatea, erau membri ai Partidului Comunist. Aceştia au ajuns la concluzia că era vorba despre un caz foarte rar de autosugestie. În ciuda strădaniilor de a păstra această minune secretă, ea a fost divulgată de cineva şi s-a răspândit.

Ceva mai târziu, în plină noapte, două maşini negre, cu farurile stinse, s-au oprit la periferia Moscovei, acolo unde locuia bunica. Doi bărbaţi au ieşit din mașină şi au intrat în casă. O clipă după aceasta, ei au ieşit alături de bătrână.

Puţin după aceea, o puteai vedea pe femeie într-o casă luxoasă a capitalei, în rugăciune, lângă patul unui bărbat matur, extrem de grav bolnav, un membru al Partidului Comunist.

– Nu-ţi fie frică, copilul meu, ia această cruce în mână!

Bătrâna a salvat astfel de la boală şi de la moarte mai multe persoane importante din partid şi pe copiii lor. Nu i-a fost niciodată teamă.

Ultimele din categorie