Dumnezeu îngăduie răul (izvorât din păcat), dar îl transformă în bine (prin Duhul Sfânt)

Sfântul Ioan Botezătorul a suferit tăierea capului pentru că a fost un om care a avut curaj să zică răului rău şi mai mult, chiar s-a împotrivit acestui rău.

Iubiţi credincioşi, atunci când a poruncit să i se taie capul Sfântului Ioan Botezătorul, Irod s-a gândit probabil că omorând pe mustrătorul lui, va face un bine pentru sine. Nu a ştiut însă că, după moarte, Sfântul Ioan Botezătorul se va duce în iad să dea o nădejde şi să-i mângâie pe cei de acolo, că va aduce o înseninare în iad şi că, într-un fel, va strica iadul. Într-adevăr, când Domnul Hristos S-a dus acolo, iadul şi-a încetat puterea, pentru că nu poate fi şi lumina şi întunericul în acelaşi loc. Deci, sărbătoarea aceasta poate fi şi o sărbătoare de bucurie, pentru că: „Bucurându-te ai propovăduit celor din iad pe Dumnezeu, Cel ce s-a arătat în trup şi ne-a dăruit nouă mare milă ”.

Deci, când pomenim moartea, prin tăierea capului, a Sfântului Ioan Botezătorul, noi trebuie să ne gândim şi la bucuriile care au urmat pentru cei din iad şi la faptul că Sfântul Ioan Botezătorul însuşi s-a bucurat pentru faptul că le-a putut spune şi celor din iad despre Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup. Sunt nişte lucruri mai presus de noi, nişte lucruri pe care noi nu le avem în vedere şi de aceea ne întristăm cumva pentru că Sfântului Ioan Botezătorul i s-a tăiat capul. Da, i s-a tăiat capul, dar iată că Dumnezeu a făcut minuni chiar prin răutatea lui Irod. Dumnezeu nu l-a creat pe Irod special pentru ca acesta să îi taie capul Sfântului Ioan Botezătorul, dar a folosit răutăţile lui Irod ca să se împlinească un bine. De aceea, să ne gândim că în lumea aceasta binele poate să se realizeze şi prin cei care fac rău. Tot aşa, mucenicii care au suferit pentru mântuirea lumii, pentru mântuirea lor şi pentru binele Bisericii, au fost chinuiţi tot de oameni răi. Noi nu am putea face aşa ceva, dar trebuie totuşi să avem în vedere că Dumnezeu se foloseşte de răutăţile oamenilor ca să împlinească şi nişte lucruri bune.

Iubiţi credincioşi, Sfântul Ioan Botezătorul a suferit tăierea capului pentru că a fost un om care a avut curaj să zică răului rău şi mai mult, chiar s-a împotrivit acestui rău. Sigur că atunci când a plecat din pustie, el a fost încredinţat că Irod nu o să-l asculte. Poate s-a gândit chiar că o să i se întâmple ceva rău şi i s-a şi întâmplat, din punctul nostru de vedere: a fost omorât, dar cu toate acestea nu a renunţat să-l mustre pe Irod. De ce s-a dus? Pentru că nu a putut să nu se ducă. Noi de ce nu ne ducem? Pentru că nu ne putem duce. De multe ori, vedem răutăţile din jurul nostru, dar nu intervenim cu nimic, nici chiar în familia noastră. Lăsăm ca anumite lucruri să se întâmple şi nu zicem nimic. De ce? Pentru că nu avem curaj.

Dar Sfântul Ioan Botezătorul de unde a avut curaj? De la Sfântul Duh pe care L-a primit încă din pântecele mamei sale Elisabeta. Cu duhul acesta a lucrat Sfântul Ioan Botezătorul în nevoinţele lui. În propovăduirea lui, în smerenia lui. Gândiţi-vă că numai de la Duhul Sfânt poate fi un cuvânt ca: „Acela – adică Domnul Hristos - trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”. Sunt nişte lucruri pe care noi nu le putem face. De ce? Că nu avem plinătatea Duhului, pentru nu avem simţirea că Duhul Sfânt vorbeşte prin noi. Şi dacă rămânem numai noi la puterile noastre, cocoloşim relele. Zic părinţii de multe ori, în legătură cu copilul lor: lasă-l să se distreze acum , până este tânăr, că după aceea vin greutăţile; lasă-l să facă ce vrea el. Chiar dacă asta nu se potriveşte cu voia lui Dumnezeu, pentru că pe mine nu mă interesează voia lui Dumnezeu, ci să se simtă el bine. Şi apoi vin necazurile şi pentru relele pe care le-a făcut la tinereţe. Dar părinţii nu se gândesc la lucrul acesta, că de unde le vin relele.

Suntem fiecare la măsurile noastre, dar măcar să apreciem, să preţuim pozitiv lucrurile spre bine, care se fac mai presus de noi. Să nu zicem răului bine şi binelui rău, ci să ne gândim cum să facem să înlăturăm unele dintre lucrurile care trebuie înlăturate, ca pe urmă să nu suferim şi noi de pe urma relelor pe care le acceptăm. De ce nu le înlăturăm întotdeauna? Pentru că suntem nişte slăbănogi, suntem nişte molâi, nu avem curaj şi putere nici să ne spunem punctul de vedere, nici să aducem pe Dumnezeu şi pe Domnul Hristos în mijlocul nostru, în conştiinţa noastră. Şi nu avem putere pentru că nu ne-am pregătit să avem acea putere.

Zicem că nu vrem să ne supărăm copiii şi îi lăsăm să se confrunte cu necazurile mai târziu, dar de multe ori, tinerii sc confruntă chiar cu păcatele noastre. Din când în când, vin la mănăstire şi tineri drogaţi care au ajuns să-şi piardă minţile şi puterea, tineri care nu mai sunt capabili de bine. De ce? Pentru că părinţii i-au pregătit pentru răul în care trăiesc. Au zis: Lasă-l că-i tânăr, lasă-l să se drogheze, lasă-l să se desfrâneze, lasă-l să se îmbete, lasă-l... De ce să-l opresc? Lasă-l să facă ce vrea el. Nu este aici Sfântul Ioan Botezătorul să-l oprească, iar noi nu suntem în stare să ne susţinem cu fermitate punctul de vedere, aşa cum o făcea el!

Nu vă jucaţi cu Dumnezeu, nu vă jucaţi cu viaţa voastră, nu vă jucaţi cu viaţa altora. Fiţi atenţi măcar în familiile voastre şi înlăturaţi tot ce puteţi înlătura, spre binele vostru şi al copiilor voştri. Iar dacă sunteţi nepăsători, „aşteptaţi bâta ca să vă înţelepţească”, cum spunea Părintele Arsenie.

Iubiţi credincioşi, la această sărbătoare, să căutăm să îl avem în vedere pe Sfântul Ioan Botezătorul, să căutăm să fim ucenicii lui, şi dacă nu putem face mai mult, să fim măcar cinstitorii lui şi să-i spunem: „Sfinte Ioane, care ai făcut bine, ajută-ne să facem şi noi mai mult bine, că noi numai din puterile noastre nu putem decât să tolerăm răul din jurul nostru. Nu putem aceasta pentru că nu avem puterea ta, nu avem pe Duhul Sfânt pe care l-ai avut tu şi care nu te-a lăsat în pustie şi te-a trimis în faţa stăpânitorului de atunci, care după aceea ţi-a tăiat capul”. Nouă nu ne taie nimeni capul, pentru că nu are de ce să ni-l taie. Mulţi dintre noi suntem oameni fără personalitate, fără probleme, fără confruntări. Noi nu avem nimic de rezolvat, că se rezolvă ele lucrurile şi fără noi. Ei, Sfântul Ioan Botezătorul, nu a gândit aşa. Dimpotrivă, prin exemplul lui. Sfântul Ioan Botezătorul ne-a învăţat şi pe noi să propovăduim adevărul și să fim împotriva răului din viaţa noastră, din gândurile noastre, din simţirile noastre, din viaţa celor din jurul nostru, măcar din viaţa celor asupra căror avem putere. Dacă facem aşa, atunci darul lui Dumnezeu va fi cu noi şi Sfântul Ioan Botezătorul se va bucura de binele care urmează pentru noi toţi şi ne va ajuta să împlinim binele ca să înmulţim şi bucuria. Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

(Arhim. Teofil Părăian, Sărbători fericite – predici la praznice și sărbători, Editura Agaton, p. 225-227)

Ultimele din categorie