Părintele Iustin Pârvu o misiune creştină şi românească

Părintele ne spune că omul a venit pe lume curat, vesel, sprinten. Singur îşi împovărează viaţa, singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creştini se întreceau în virtuţi, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creştinii de azi vor să fie şi cu un picior în cer, dar şi cu unul bine înfipt pe pământ. Ori, Dumnzeu ne dă o cale frumoasă: să trăim pe pământ în aspiraţie pentru cele veşnice.

La Editura Doxologia a apărut lucrarea „Părintele Iustin Pârvu o misiune creştină şi românescă”, autor Adrian Alui Gheorghe.

Au fost adunate în această carte secvenţe din viaţa şi „opera” părintelui Iustin Pârvu. Închis la Aiud, la Gherla, la Periprava, „închis” în mănăstire, „îngropat în lume”, părintele Iustin n-a făcut decât să reafirme, de fiecare dată, libertatea deplină pe care ţi-o oferă credinţa. Din pilda sa şi a altora învăţăm să fim români şi creştini. Cartea adună dialoguri realizate în perioada 2005-2007.

Istoria unui secol şi credinţa au fost trăite şi simţite „la prima mână” de părintele Iustin Pârvu, de asta mărturiile pe care le lasă, în dialogul prezentat în volum, sunt probe pentru „patericul” atât de necesar  confirmării şi afirmării Bisericii în vremurile din urmă, nealese, schismatice.

Părintele ne spune că omul a venit pe lume curat, vesel, sprinten. Singur îşi împovărează viaţa, singur se bagă în jugul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raporteză la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creştini se întreceau în virtuţi, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creştinii de azi vor să fie şi cu un picior în cer, dar şi cu unul bine înfipt pe pământ. Ori, Dumnzeu ne dă o cale frumoasă: să trăim pe pământ în aspiraţie pentru cele veşnice.

Viaţa întru Hristos nu e o continuă beatitudine, aşa cum îşi închipuie cei care nu ating  niciodată cerul cu gândul lor. Viaţa întru Hristos, afirma părintele, e o continuă stare de luciditate.  Dar şi iubirea este luciditate, căci iubind descoperi, iubind vezi nevăzutul, iubind îţi simţi dimensiune de om. De aceea autorul, Adrian Alui Gheorghe, remarcă că în părintele Iustin era câtă luciditate atâta sfinţenie, câtă sfinţenie atâta putere, câtă putere atâta credinţă, câtă credinţă atâta omenie.

Ni se aminteşte aici că „profesiunea” de român nu este una uşoară. Trebuie să întruneşti toate calităţile, să ai simţul valorilor naţiei prin care trăieşti. Nu poţi să îndeplineşti această „profesiune” fără harul lui Dumnezeu, cel care a dat putere popoarelor să se individualizeze în istorie.

Mila ne este prezentată ca fiind esenţa iubirii de aproape, de frate, de soră, de mamă, de tată de prieten de vecin, de străin. Călugăria fără milă nu se poate. Omul fără dragoste, fără apropierea faţă de suferinţă, nu poate merge la judecata lui Dumnezeu. Fără această apropiere şi simţire, nu putem trăi în mănăstire, dar nici în societate.

Ceea ce observă părintele Iustin Pârvu că lipseşte în zilele noastre nu este altceva decât sentimentul durerii pentru aproapele nostru. Omul nu trăieşte izolat, omul nu trăieşte singur, el trăieşte mereu în planul celuilalt. În momentul în care am pierdut porunca aceasta a iubirii şi a raportului dintre noi, nu mai suntem creştini, suntem altceva. El doreşte să le amintească oamenilor că ar trebui să ne dăm seama că prosperitatea materială  după care alergăm nu-i decât o iluzie, o momeală care ne bagă în primejdii nebănuite, într-o nefericire mult mai periculoasă decât sărăcia materială. Există împliniri mai înalte decât acestea, de exemplu, să resimtă bucuria dragostei, a jertfirii, a trăirii frumuseţilor naturale  pe care le-a sădit Dumnezeu pe acest pământ. Omul are nevoie de puţine lucruri ca să fie liniştit, fericit, mult mai puţine decât crede. Ce are în plus atârnă greu, foarte greu, îl scufundă.

Suntem îndemnaţi în acest volum să Îl iubim pe Dumnezeu cu frica că am putea să-L pierdem, că în afara Lui nu mai avem nicio cale pe lumea asta, în lumea viitoare. Omul în afara lui Dumnezeu e ca un rătăcit în deşert, mâncat de deşert . Fără Dumnezeu omul este o armură goală.

Vă invit la lectură, fără a uita faptul că pe lumea asta şi diavolul lucrează, să nu ne imaginăm că mântuirea, că echilibru, că pacea interioară  se câştigă fără niciun efort. Dar cu cât efortul mântuirii este mai mare, cu cât ispitele sunt mai multe, cu atât e mai mare satisfacţia.

Cartea „Părintele Iustin Pârvu o misiune creştină şi românească”, de Adrian Alui Gheorghe poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.

De la același autor

Ultimele din categorie