Sfântul Mucenic Haralambie a fost episcop în Magnezia, din Asia, în vremea îm­păratului Septimius Sever (193-211), și s-a făcut vestit cu puterea credinței sale și cu râvna în pro­povăduirea lui Hristos. Vestea despre Hara­lambie a ajuns la urechile conducătorului cetății, Luchian, și a comandantului de armată Luciu, care l-au arestat pe sfânt și l-au dus să-l judece, însă el a mărturisit credința în Hristos, refuzând închinarea la idoli. În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceștia l-au supus la tor­turi inimaginabile: i-au rupt trupul cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, în timp ce sfântul le mulțumea: „Vă mulțumesc, fraților, că strunjind trupul meu cel vechi și bătrân, m-ați înnoit, îm­bră­cându-mi sufletul cu haina cea nouă a sufe­rințelor pentru Hristos“.

Văzând cum sfântul răbdă chinurile, doi sol­dați, Porfirie și Vaptos au crezut în Hristos și au fost uciși. La fel s-a întâmplat și cu alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chi­nurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost imediat martirizate.

Mâniindu-se foarte tare, Luchian a luat el însuși instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atâr­­nate de trupul sfântului. Atunci guvernatorul l-a scuipat în față pe sfânt și gura i s-a întors la ceafă. Luchian l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugă­ciunile sale și să se milostivească de el, iar mar­tirul, în bunătatea sa, s-a rugat pentru cei doi și s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulți dintre cei prezenți au trecut la creștinism, printre ei numărându-se și Luchian, care a căzut la picioarele sfântului episcop și l-a rugat să-l boteze.

Conducătorul cetății, Luchian, i-a spus despre cele întâmplate împăratului, care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a or­donat să fie adus Sfântul Haralambie în Antio­hia. Soldații i-au legat barba în jurul gâtului și l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup, dar împăratul nu s-a mulțumit cu atât și le-a cerut să-l chinuiască și mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt și a rămas nevătămat.

La cererea împăratului, ca să-i dovedească puterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Hara­lambie a făcut multe și mari minuni, înviind un tânăr și izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulți au crezut în Mân­­tuitorul Iisus Hristos. Chiar și fiica împăratului, Galini, a trecut la creștinism, zdrobind cu mâinile ei pe idolii dintr-un templu păgân. Împăratul a poruncit ca soldații să-i zdrobească cu pietre gura sfântului și să-i ardă barba, dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi. Văzând și aceste minuni, Septimius Sever împreună cu eparhul Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăz­nind să-L provoace pe Dumnezeu și sa-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. A­tunci Dumnezeu a trimis un cutremur înfrico­șător, ridicându-i pe cei doi păgâni în văzduh, și nu i-a lăsat pe pământ până când Sfântul Haralambie nu s-a rugat pentru ei. După ce și-a revenit din spaimă, împăratul a poruncit din nou soldaților să-l tortureze pe sfânt.

În cele din urmă, Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au des­chis și sfântul a văzut pe Mântuitorul și pe în­gerii Săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundență de roade, iar sufletele oamenilor să fie mântuite. Domnul i-a promis că îi va îndeplini dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. De aceea, în tradiția ortodoxă, Sfân­­tul Haralambie este considerat „izbăvitor de boli“. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galini, fiica împăratului, a îngropat trupul martirului cu multă cinste.

În țara noastră, părticele din moaștele Sfântului Haralambie se găsesc la Biserica „Sfântul Stelian – Lucaci“, Biserica „Sfântul Dumitru – Poștă“, Biserica „Sfinților Arhangheli – Oțelari“, toate din București, la Catedrala episcopală din Galați și la Biserica „Sfântul Lazăr“ din Iași.