Născut în secolul al III-lea, pe vremea împăratului Deciu, în cetatea Alexandriei, Sfântul Isidor era înscris în oastea împărăției. Creștin și cu viață plăcută Domnului, își păzea fecioria, petrecând în rugăciune și fapte bune.

Mutându-se în insula Hios cu oastea, a fost pârât de un sutaș păgân că se roagă în taină lui Hristos. Chemat la judecată de Numerian, Sfântul Isidor nu a vrut să se lepede de Hristos, așa că i-a fost tăiat capul, primind cununa muceniciei.